Seria Eric Carle

L-am descoperit pe Eric Carle începând cu Omida mâncăcioasă și ne-a plăcut tare mult. I-am prezentat-o copilului de pe la vârsta de 1 an când a luat ad literam titlul cărții și a și ronțăit-o puțin, însă a scăpat destul de neșifonată. Am învârtit-o, răsucit-o, numărat-o, contemplat-o vreo doi ani încheiați până s-a plictisit de ea.

omida mâncăcioasă

Cărțile lui Eric Carle sunt interactive și fascinante. Ba au găurele, ba scări ce se înalță din pagină, ba o lună ce se desface și se arată fascinantă și plină „parcă ar fi o gogoașă” după cum afirmă însuși copilul fascinat.

tati te rog adu-mi luna de pe cer

Cu Tati te rog adu-mi luna de pe cer și cu Micul nor s-a împrietenit copilul cam de pe la vârsta de 2 ani. Le-am citit din scoarță-n scoarță de multe ori. I-au pus imaginația la lucru și atenția pentru a observa elementele mici din cărți. Cărțile au pagini foarte groase, rezistă micilor ronțăieli dacă este cazul. Îmi place foarte mult la cărțile interactive că pune copilul la treabă și pune mâna pe pagini, le întoarce, le desface, bagă degețelul prin găurele. Adică simte.

micul nor

Cu cartea cu numerele acum interacționăm, trebuie asociate numerele cu imaginile ca într-un puzzle, stimulează atenția și răbdarea că nu-i ușor să rămâi interesat de activitate când nu asociezi de fiecare dată corect.

prima mea carte despre numere

Sunt cărți minunate, frumos colorate, educative și reprezintă o investiție de calitate în dezvoltarea copilului mic.

Tot ce știu eu despre caca!

Cred cu tărie că cititul schimbă comportamente, schimbă vieți de la cei mai mici, la cei mai mari. Pe lângă faptul că îmbunătățește multe aspecte, cum ar fi vocabularul, dicția, vorbirea fluentă, mai stimulează și imaginația. Și slavă Domnului că avem de unde alege cărți pentru orice situație. Și dacă chiar există vreo carte care nu se găsește acum în librării și totuși trebuie cuiva, sigur se scrie pe undeva în acest moment.

Astăzi veți citi despre pampers și oliță. Da, chiar așa, îmi place să cred că publicațiile au ajutat în acest proces în casa noastră. Poate că era momentul, poate că era pregătită, poate că într-adevăr cărțile au avut un impact major, însă copilul meu în ritmul acesta a renunțat la pampers. În prima fază a început să imite ce se întâmplă în carte, apoi să verbalizeze, ca în ultimă instanță să se detașeze. Chiar și după aproape un an de când a făcut tranziția de la pampers la fară-pampers, încă are momente când se reîntoarce la acele cărți. Există câteva publicații pe piață despre acest subiect. Nu le-am citit pe toate, nici nu am făcut teste de genul asta merge, asta nu merge. Am luat de la început și ne-am ținut de ele: Bruno vrea la oliță și Tot ce știu eu despre caca. Din momentul în care ne-am apucat de citit, în aproximativ 10 luni a facut tranziția complet (hei, n-a zis nimeni că se întâmplă peste noapte). A avut tot timpul la îndemână olița, am facut comparații între olița din carte și olița ei: ce culoare, ce formă, îți place/nu-ți place etc.  cam dupa 6 luni a început să meargă singură și să facă pipi, conștientiza, anticipa, mergea și se așeza pe oliță. Am citit cărțile în ritmul ei, la solicitarea ei, însă frecvența a fost aproape zilnică. Cărțile sunt amuzante, explicative atât în text cât și în imagini și reprezintă un plăcut moment de a petrece timpul împreună. Iar scopul util și necesar în dezvoltarea copilului, care știu că de multe ori sperie parinții al naibii de tare, pune punct capitolului cu succes.

Bruno beneficiază de o întreagă serie și fiecare cărticică aduce un plus în comportamentul copilului sau un ajutor în gestionare de către părinți. Aveți mai jos titlurile. Mai rămâne doar să citiți.

Citiți. Nu doare, ba este chiar plăcut.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este thumbnail-e1581498298587-1024x837.jpg