L-am descoperit pe Eric Carle începând cu Omida mâncăcioasă și ne-a plăcut tare mult. I-am prezentat-o copilului de pe la vârsta de 1 an când a luat ad literam titlul cărții și a și ronțăit-o puțin, însă a scăpat destul de neșifonată. Am învârtit-o, răsucit-o, numărat-o, contemplat-o vreo doi ani încheiați până s-a plictisit de ea.
Cărțile lui Eric Carle sunt interactive și fascinante. Ba au găurele, ba scări ce se înalță din pagină, ba o lună ce se desface și se arată fascinantă și plină „parcă ar fi o gogoașă” după cum afirmă însuși copilul fascinat.
Cu Tati te rog adu-mi luna de pe cer și cu Micul nor s-a împrietenit copilul cam de pe la vârsta de 2 ani. Le-am citit din scoarță-n scoarță de multe ori. I-au pus imaginația la lucru și atenția pentru a observa elementele mici din cărți. Cărțile au pagini foarte groase, rezistă micilor ronțăieli dacă este cazul. Îmi place foarte mult la cărțile interactive că pune copilul la treabă și pune mâna pe pagini, le întoarce, le desface, bagă degețelul prin găurele. Adică simte.
Cu cartea cu numerele acum interacționăm, trebuie asociate numerele cu imaginile ca într-un puzzle, stimulează atenția și răbdarea că nu-i ușor să rămâi interesat de activitate când nu asociezi de fiecare dată corect.
Sunt cărți minunate, frumos colorate, educative și reprezintă o investiție de calitate în dezvoltarea copilului mic.
