M-am obișnuit cu scriitura lui Kristin Hannah, cu faptul că fiecare carte citită lasă în urma sa râuri curgătoare. Cuvintele pe care le împletește cum numai ea știe să o facă lasă în urma lor o puternică sensibilitate.
Kristin Hannah se diferențiază prin stilul creat, nu în toate romanele, însă multe povești pe care le prezintă prin cărți au o parte de istorie brută însă stilizată pentru a fi încadrate într-o poveste din care niciodată nu lipsește iubirea.
Este o autoare care nu se teme să scrie de moarte. Și finalizează un roman cu happy end prin perspectivă și speranță și nu prin finalul hollywoodian cu care suntem fidelizați de prin filme romantice.
Este a doua carte pe care o citesc care are ca bază o poveste din istoria celui de-al doilea război mondial. Prima oară când am făcut cunoștință cu genul acesta de scriitură a fost prin intermediul cărții Privighetoarea unde amprenta istorică era invazia Germaniei în Franța în timpul celui de-al doilea război mondial sub conducerea lui Hitler. În Grădina de iarnă este tot poveste în poveste așa cum îi este stilul scriitoarei, aici chiar mergând mai departe și împletind povestea din poveste cu un basm. De trei ori poveste: sublim. Aici felia istorică se desfășoară în Rusia în timpul celui de-al doilea război mondial sub conducerea lui Stalin.
Din păcate noi pe la istoria de la școală aflăm mai mult fapte seci istorice fără prea multe implicații emoționale, iar asta consider că nu este suficient. Pentru a înțelege cât rău au creat și lăsat în urma lor războaiele este nevoie de mai mult decât fapte istorice tehnice. Avem nevoie să înțelegem și cât de mult au suferit oamenii, cum unii și-au pierdut viața. Cum fierbeau curele de la pantaloni pentru a avea ce mânca ori cum bunicul meu în lagăr în Rusia își mânca limba ghetelor din picioare pentru că nu avea mâncare. Lupta pentru supraviețuire înseamnă un război. Înseamnă selecție naturală a celor puternici în detrimentul celor slabi. Înseamnă răni supurânde în generațiile următoare.
Revenind la Grădina de iarnă este cartea în care se împletește prezentul cu trecutul, este despre relația dintre două surori și dintre mamă și fiecare fiică în parte, este chiar si despre relația dintre două prietene iar aceste teme se regăsesc în toate cărțile autoarei pe care le-am citit eu până acum și aș putea chiar să risc o anticipare și să spun că sunt teme centrale perpetuate în toate cărțile autoarei. Bineînțeles că merită citită fiecare carte în parte pentru că poveștile sunt totuși diferite chiar dacă temele se repetă.
Vă doresc lectură ușoară și sensibilitate pe măsură.
