Am citit: Cărțile Ioanei Chicet Macoveiciuc

Deși Ioana alias Prințesa Urbană are ștate vechi în blogging, eu am descoperit-o de doar câțiva ani. Tot de câțiva ani a și devenit scriitoare și scrie frumos, emoționant, uneori amuzant. Și le voi lua pe rând.

Am citit prima dată acum vreo trei ani O să te tin în brațe cât vrei tu și încă o secundă. Este o carte care începe extrem de emoționant cu o dramă personală, iar eu am o slăbiciune pentru dramele personale. Cartea este cumva o culegere de texte de pe blog, cel puțin așa pare, nu știu dacă este integral așa, că nu am citit tot blogul cap coadă. Mi-au plăcut și poveștile cu și despre copil și replicile inteligente și amuzante ale copilului. Asta trăiesc și eu în prezent și nu mă satur de această experiență, plus că mă și amuză extrem de mult.

Apoi am citit Miercuri, respirăm. Este o carte ușurică despre sarcină și maternitate. Despre angoase și bucurii. Este ușor amuzantă și cursivă. Pe undeva am simțit nevoia de volumul doi ca să aflu cum au decurs viețile prietenelor care s-au cunoscut cu ajutorul sarcinilor.

Apoi a apărut Când la capătul celălalt al iubirii nu a mai fost nimeni. Cine citește pe aici frecvent, știe că am o mare pasiune pentru titluri. Titlul acesta nu m-a inspirat cu nimic, prea lung și prea predicitibil. O carte sensibilă, dramatică cu final fericit. Nu am trăit drame în iubire, nu mă regăsesc în rândurile cărții, deci nu fac parte din publicul targetat. Nu am putut trece această carte prin filtrul personal, unele descrieri ale personajului principal m-au împiedicat să îmi imaginez așa cum fac eu de obicei. Îmi plac cărțile care, chiar dacă sunt ficțiune, să păstreze regulile realității, atunci când nu citesc SF. Nu am citit cea mai recentă carte tipărită și momentan nu o voi face, Semn că te am. Am citit câteva păreri și nu par a mă încadra în publicul țintă, la fel ca și la precedenta.

Cât despre  cărțile pentru copiii, sunt convinsă că sunt minunate. O prietenă mi-a povestit cum al ei copil a desenat pe pereți exact ca personajul Ema, acela a fost momentul în care m-a convins că nu doresc o astfel de influență. Influență care este cert că ar fi putut să vină și din alte surse, dar nu a venit, așa că nu voiam nici o influență dintr-o carte. Recent a picat în mâinile noastre o carte din seria Ema și Eric. Este frumos ilustrată, drăguț scrisă. Nimeni nu desenează pe pereți, însă este cu și despre frați. Nu ne încadrăm în astfel de capitol, iar eu am evitat pe cât posibil discuții despre frați, nu vreau să încep una acum.

Pentru că eu/noi nu suntem în targetul autoarei nu înseamnă că este de necitit. Cărțile sunt bine scrise și chiar știu pe cineva care s-a regăsit în Când la capătul celălalt al iubirii nu a mai fost nimeni. Deci, depinde de experiența fiecăruia.

Citiți. Nu doare, ba este chiar plăcut.

imagine preluată de pe printesaurbana.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *