Am citit: Suge-o, Ramona!/Suge-o, Andrei!

Suge-o, Ramona a apărut în 2015 când încă aveai nevoie de curaj să ții cartea asta cu coperta neacoperită în mijloacele publice de transport în comun. Am citit cartea pe net ca mai toată lumea, mi s-a părut revoluționară ideea de a posta totul până aproape de final. Am reluat-o acum pentru că nu îmi mai aminteam mare lucru și-n plus voiam să citesc și finalul și continuarea, Suge-o, Andrei.

Suge-o Ramona merge pe firul poveștii unui adolscent care mai târziu se tranformă în tânăr care îngroașă rândurile clasei muncitoare, ca noi toți de altfel, însă fiecare în felul propriu. Este o carte în care se întâlnesc pe aceleași pagini angoase, temeri adolscentine, iubiri, dezamăgiri, exgerări literare.

Am citit cartea asta în capul meu cu o voce amuzantă  și am râs de mi-au sărit mucii și nu glumesc. Dacă ar fi câte un regizor în capul meu de câte ori citesc o carte, nu ar mai ieși filme proaste.

Este cumva o carte pentru adolescenți pentru că vorbește foarte simplist și deschis despre angoasele adolescentine, însă pe de altă parte n-aș ști exact la ce vârstă să îi pun în brațe unui adolscent această carte care este extrem de libertină în exprimare și în paginile careia se regăsește un consum mare de alcool și de tutun.

Suge-o, Andrei! este continuarea primei cărți. Reia informații din Suge-o, Ramona! și revine asupra anumitor aspecte, lămurește cititorul ca nu cumva să rămână cu o impresie greșită.

În Suge-o, Andrei autorul pare ușor ofticat. Mă gândesc că a primit ceva critici legat de limbajul libertin folosit în prima carte. Însă asta doar pe la începutul cărții. Limbajul se continuă și în al doilea volum, doar că acum a trecut de la adolscent la matur cu responsabilități nu foarte mari. Și al doilea volum amuzant, însă nu îl bate pe primul la glumele regăsite în carte. Însă are niște paragrafe în care a trebuit să mă țin cu mâna de burtă de atâta râs. Nu îmi amintesc când am mai citit o carte atât de amuzantă. Am mai zâmbit eu pe ici pe colo si pe la alte cărți, dar să râd cu lacrimi, nu cred.

Cărțile par o combinație între American Pie, Fifty Shades of Grey și Liceeni. Știu, știu nimeni nu s-ar gândi la așa o combinație, dar în esență, asta pare. Are umor, are adolscenți, are scene penibile, are muzică recomandată, are sex și trăiri emoționante.

Cert este că ce a reușit Andrei Ciobanu cu două cărți, nu au reușit scriitori cu douăzeci de cărți tipărite. Evident, publicul este altul, la fel și exprimarea elitistă, dar cine nu își dorește să scrie o carte și să fie citită de mii de oameni, iar exemplarul lui să se vândă în zeci, poate mii sau chiar milioane? Dacă ai scoate o carte doar pentru tine, atunci nu publici în masă și nu o trimiți în librării.

Suge-o, Ramona! s-a bucurat și de un film, am scris aici. Nu știu dacă va beneficia de film și Suge-o, Andrei!. Însă, la cum s-au gândit să regizeze prima carte, sincer n-aș vrea să îmi bucur ochii și cu al doilea volum. Sau poate sunt eu prea critică și pentru un film destinat adolescenților chiar și-a atins țelul…

Dacă chiar vreți să vă distrați și vă este dor de un spectacol de stand up comedy, cărțile lui Andrei Ciobanu sunt un prilej bun de amuzament.

Citiți. Nu doare, ba este chiar plăcut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *