A fost o perioadă în viața mea când eram în război eu cu mine în primul rând și eu cu lumea în al doilea rând. Nu eram bine, nu știam ce să fac, nici încotro să mă îndrept. Niciun sfat nu era pentru mine, nici nu acceptam sfaturi oricum. Știam că trebuie să fac ceva, dar nu știam ce și nici de unde să încep. Schimbarea s-a produs când am născut. S-a apăsat un buton care m-a făcut să îmi doresc din toată ființa mea să fiu o mamă bună, să nu preiau modelul cu care am fost eu crescută. Am început să citesc în primă fază cărți de parenting care pe lângă faptul că m-au ajutat să înțeleg lucruri despre copil, m-au ajutat să înțeleg lucruri și despre mine, să mai accept una alta la mine, să mai iert pe ici pe colo. Cărțile astea nu mi-au făcut neapărat viața roz și plină de floricele, chiar am avut momente în care simțeam că cedez, în care nu am înțeles de ce se comportă copilul într-un anume fel pe care nu îl agream. Am reușit să trec cumva peste toate, să mă controlez în mare parte, să înțeleg mecanismele. Și încă o mai fac, nu sunt la final de drum, ci abia la început. Toate cărțile de mai jos au adus un fel de pace în sufletul meu, chiar și cele de parenting, de aceea le-am și pus la pachet.
Copiii erei digitale – Dr. Martin L. Kutscher
Cartea care face lumină în controversatul subiect al ecranelor. Ne lăsăm sau nu copilul în fața unui ecran? Cât timp? De la ce vârsta? Dar noi, cât stăm în fața televizorului? Dar cu telefonul în mână? Este sănătos pentru noi? Suntem un exemplu pentru creierul în dezvoltare al unui copil? Toate aceste întrebări își au răspunsurile în cartea menționată și detaliată de mine aici.
Când corpul spune NU – Gabor Mate
Am scris aici pe larg despre această carte, iar aici am scris despre traumele intrauterine asupra fătului. Gabor spune că traumele nerezolvate, mai ales cele din copilărie pe care le cărăm cu noi toată viața și le ascundem sub preș ies la suprafață când ne așteptăm mai puțin. Sunt boli fizice care au în spatele lor traume nerezolvate și sunt boli fizice care evoluează doar în momentul în care le dăm atenție și credem cu tărie în ce pot ele să aducă. Mate mai evidențiază că sistemul medical este departe de a trata pacientul ca un întreg și nu pe bucățele cum se întâmplă în momentul actual și suntem destul de departe pentru a acorda atenția cuvenită emoțiilor. Pentru mine cartea aceasta a adus lumină în anumite boli și mi-am clarificat unele temeri.
Acceptarea necondiționată – Tara Brach
Este o carte cu multă acceptare și cu posibilitatea să vezi cumva dincolo de aparențe, de furie. Cu multe exemple din cabinetul autoarei. M-a ajutat să văd cum că nu am primit nimic de la părinți. Am primit ce au putut ei să ofere din ceea ce au primit la rândul lor. Este adevărat că nimic nu le scuză comportamentul avut în copilăria mea și cu siguranță se putea și altfel pentru că atâția alții au putut și altfel, însă nu este treaba mea să fiu judecătorul lor. Eu am treabă cu cuvintele să fac frumos cu ele, nu m-am făcut judecător. M-a ajutat această carte să văd exact acest aspect, cred că este cumva ideea principală pentru mine. M-a mai ajutat cartea aceasta să văd durerea, să o accept și să o invit lângă mine. Așa că de când am citit-o am văzut și am invitat lângă mine o iritare, o durere de cap și un cârcel teribil care a trecut atât de repede încât nici nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat. Nu m-a ajutat cartea de față să meditez deși la finalul fiecărui capitol se află câte o meditație. Am aflat de curând de când am primit meditația în viața mea că este dificil să meditez fără îndrumare.
Inteligență emoțională – Daniel Goleman
Cartea aceasta ne explică despre cât de inteligenți pot fi oamenii dacă își dezvoltă latura emoțională, de cât de ușor pot fi accesate informațiile dacă există echilibru emoțional. Este nevoie de această carte pentru că noi adulții, generația mea, generațiile de dinaintea mea, generațiile părinților noștri și chiar cei de după mine avem toți un mare, foarte mare deficit la capitolul emoții. Este o carte stufoasă, foarte explicită, cu multiple trimiteri la studii efectuate în mulți ani, cu citate din mulți cercetători care au descoperit ceva esențial în studiul emoțiilor. O carte despre furie, negare, neuroștiință, recompensă și multe altele, toat esunt explicate, detaliate și exemplificate. Nu este o carte ușoară așa cum nu este nicio carte din lista de mai jos, însă este încă o carte care mai pune o cărămidă bună peste o construcție care se întrevede.
Părinți toxici – Julie Arcoulin
O carte despre părinți perverși, manipulatori și narcisici. Despre rănile pe care aceștia le lasă în urmă și despre cum poate un copil sau un partener al unei astfel de persoane să se refacă și să se reconstruiască. O carte care pune la îndoială aspecte din religia iudeică-creștină unde nu se recomandă tăierea legăturilor cu o astfel de persoană, mai ales dacă îți este și părinte care – spune religia – trebuie acceptat fără să fie judecat, lucru care asigură pentru victimă o întreagă viață de nefericire. O carte care ne spune că un adult MPN (manipulator pervers narcisic) nu se vindecă niciodată, astfel că atenția trebuie îndreptată spre victime. Este o lectură greu de digerat, însă ajută foarte mult în lungul drum de autocunoaștere și acceptare, chiar dacă nu regăsim persoane apropiate în această lectură, să nu uităm totuși că toți avem momente de narcisism, îndreptățire sau manipulare.
Cum să ne creștem fetele – Steve Biddulph
Cartea vorbește despre etapele dezvoltării fetelor de la naștere până la pragul maturității al vârstei de 18 ani. Despre diferențele emoționale dintre fete și băieți. Despre presiunea socială care se pune asupra fetelor încă de la vârste fragede. Despre ce înseamnă adolescență în lumea modernă. Despre pericolele ce ne pândesc copiii în spatele tastaturii. Despre ce înseamnă comunitatea în creșterea unui copil și cât de utile sunt exemplele umane din jurul nostru. Despre cât de bine este ca al nostru copil să aibă o bază solidă în familia restrânsă și o bază de neclintit în familia extinsă, ori în prietenii adulți ai părinților. Și despre cât de importante sunt prezența și actul de prezență ale părinților în viața unui copil. Despre cum părinții sunt exemple de neclintit ale copilului până la o anumită vârstă și despre cum copiii ne copiază comportamentul, limbajul, gândirea, postura și mediul în care ne desfășurăm activitatea. Mulți ‘despre’ în câteva rânduri, însă este o carte foarte utilă și pentru cei care au copiii în plină creștere și dezvoltare, dar și pentru cei care se poticnesc în anii adolscenței.
„You, asshole, You caused it!” – Connie Larkin
Este o carte greu digerabilă în sensul că te provoacă la o anume stare de conștiență. Connie Larkin povestește experiența personală prin care a trecut de-a lungul timpului pentru a ajunge într-o stare de bine cu sine. Și nu doar de bine, ci într-un punct în care nu mai judecă, nu etichetează, acționează, lucruri la care ar fi bine să ajungem toți însă prea puțini suntem dispuși să facem schimbări, chiar dacă în viața noastră mai mult ne târâm decât să trăim. În carte este descrisă experiența ontologică ce a dus la aceste stări de prezență alături de alte experiențe trăite de autoare.
7 mituri despre relații și dragoste – Daniel Cirț
Cartea dezbate într-o manieră simplistă cele mai frecvente mituri legate de relații, cupluri, dragoste. Este pe înțelesul tuturor, este un bun îndrumător pentru adolescenți, este o viziune fresh asupra lucrurilor normale din viața noastră, dar care sunt de multe ori tabu. Mai multe despre carte aici.
Crează-ți jobul ideal – Irina Lupașcu
O carte care vine în ajutorul celor cu credințe limitative. În ajutorul meu sigur a venit. M-a ajutat să înțeleg comportamente din trecut, din copilărie. Să înțeleg de ce am luat anumite decizii profesionale ori financiare. Ce pot să fac pentru a schimba ce mă ține blocată și pe loc. Cum să fac lucrurile diferit astfel încât să nu pun pe copilul meu aceleași presiuni. Nu este doar o carte care te ajută să creezi ce îți dorești, este și o carte de dezvoltare personală, care te ajută să fii mai bine tu cu tine și tu cu trecutul, dacă de job nu ai nevoie.
Iubește și fii iubit/ă. (Aproape) totul despre relația de cuplu – Domnica Petrovai
Cartea vorbește despre iubire și despre relația de cuplu. Despre ce putem face ca să fim bine noi cu noi în cuplu. Cum să avem un dialog fără să rănim. Citind această carte am catalogat comportamentele celor din jur și am reușit să îi înțeleg mai ușor. Din această carte am aflat ce este îndreptățitul și cum poate fi ajutat. Și ce este narcisistul și cum pot interacționa cu el. Și acum când discut cu oameni și le observ încrâncenarea mă întreb în primă fază dacă este narcisist sau îndreptățit. Nu port bătălii cu ei. Am renunțat de mult să mă mai dau de trei ori peste cap ca să conving oamenii de realitate. Care realitate? A mea? Sau a cui?
Copilul invizibil – Gașpar Gyorgy
Nu există părinte perfect – Isabelle Filliozat
Ambele cărți fac parte din categoria celor care vorbesc despre copilul interior. Copilul din fiecare. Acel copil pe care cei mai mulți dintre noi l-am pierdut pe măsură ce am crescut și ne-am depărtat atât de tare de el încât nu ne-am dat seama că nu putem supraviețui fără copilul din noi. Să fim bine cu copilul din noi, înseamnă să fim bine cu adultul din noi, înseamnă să fim bine cu copilul de lângă noi, înseamnă să fim bine cu cei din jurul nostru. Cu ajutorul acestor cărți am reușit să mă conectez eu cu mine, am găsit un copil mic, singur, speriat, trist, timorat. L-am găsit acolo într-un colț, necăjit și murdar. L-am luat, l-am strâns în brațe și furia omului – eu- s-a mai risipit puțin. Astea au făcut pe scurt pentru mine cele două cărți.
Părinți liniștiți, copii fericiți – Laura Markham
Este o publicație care a adus multă lumină pentru mine legat de comportamentul copilului. De ce face anumite lucruri, de ce acționează în anumit fel, comportamentul general pe vârste. Deși fiecare individ este unic, în materie de comportament există anumite tipare. Cartea deslușește multe dintre ele și oferă câteva soluții care pot funcționa. Limbajul este accesibil și este o carte care chiar este scrisă pe înțelesul tuturor.
Parenting necondiționat– Alfie Kohn
Nu există copii răi – Janet Lansbury
Copilul tău competent – Jesper Juul
Toate cele trei publicații, au ceva în comun și anume faptul că dacă acorzi suficientă încredere copilului, acesta are capacitatea de a se dezvolta armonios fără intervenția nimicitoare a adultului. Evident, pentru a face lucrul acesta, mai întâi trebuie să fii tu bine cu tine. Din fiecare carte am aflat câteva și despre mine, m-am mai descoperit puțin. Anumite capitole m-au pus serios pe gânduri, altele pur și simplu m-au enervat pentru ca îmi contraziceau total scara mea de valori.
Cele cinci limbaje ale iubirii – Gary Chapman
Nu este neapărat o carte după care mă ghidez. Totuși, nu este ușor să analizezi fiecare om în parte și să îl tratezi conform limbajului descoperit. Nici măcar cu cei foarte apropiați nu este ușor să fac treaba asta. Prin urmare am aplicat prea puțin această carte. Însă, cu toate astea, a contribuit la cine sunt eu cea de azi, m-a făcut să descopăr lucruri, să îmi pun întrebări și să analizez situații. Așa că da, este de citit. În fond, poate unora li se potrivește mai bine decât mi s-a potrivit mie.
Psihanaliza basmelor – Bruno Bettelheim
Am scris aici despre această carte și cum mi-a schimbat perspectiva asupra basmelor, cum am privit cu alți ochi aceste povești ale copilăriei pe care și acum le consider pe unele dintre ele de necitit celor mici. Nu este neapărat o carte care a avut o influență asupra sinelui meu, însă este o carte care m-a ajutat să evoluez și să văd lucruri deja știute, într-o lumină nouă.
Mindset – carol S. Dweck
O carte despre gândire flexibilă versus gândire rigidă. M-a pus serios pe gânduri și pe analizat despre tipul meu de gândire, despre modul în care îmi pun piedici, despre cum sunt influențată din exterior. Și eu sunt tare influențabilă. Și cred că unii din jurul meu s-au prins de treaba asta mai repede decât am reușit eu să realizez și au și acționat în consecință. Dar este ok, înseamnă că de asta aveam nevoie, iar acum că am deschis ochii, nu mai am nevoie. Simplu. Daunele nu sunt majore. Balanța se echilibrează tot timpul.
Plânsul lui Nietzsche – Irvin D. Yalom
Mama și sensul vieții – Irvin D. Yalom
Pe Yalom l-am cunoscut acum foarte mulți ani prin intermediul cărții Minciuni pe canapea. Adevărul este că la vremea aceea am trat superficial această carte. Pe parcurs mi-am dat seama că am citit de fapt un ajutor psihologic așezat altfel în pagină. Are Yalom acest dar de a scrie cărți psihologice cu un puternic impact, însă sub formă de roman ușor de parcurs. Nu sunt toate publicațiile la fel scrise, însă unele sunt tare accesibile și ușor de citit. Plânsul lui Nietzsche m-a ajutat să îmi conștientizez anumite frici pe care le am, nu aș putea spune că le-am rezolvat însă pot lucra cu ele și cumva am reușit să estompez efectul lor devastator cu care veneau la pachet.
Tatăl celuilalt copil – Parinoush Saniee
O carte extrem de înduioșătoare despre relația părinte-copil. Deși este scrisă sub formă de poveste, are multe subtraturi și oferă multe lecții psihologice fără să le scoată în evidență sau să le pună pe tapet cu litere îngroșate. O lecție despre cât de deștepți sunt copiii de mici și de cât de tare reușim noi adulții să îi stricăm. Cum ne dorim noi lucruri pentru ei mai mult decât își doresc ei. Cum le strivim sufletul doar pentru a obține de la ei ce ne dorim noi să ne mulțumească.
Rețete de jocuri. De ce și cum să te joci cu copilul tău – Lawrence J. Cohen
Urăsc să mă joc. Detest să mă joc. Și când găsesc ceva care îmi place, așa repede reușesc să mă plictisesc… . Pentru copiii este esențială joacă. Ei se joacă și când mănâncă. Iar eu cred că mă iau mult prea în serios. Uneori mă gândesc dacă simte copilul că mă joc cu o mare plictiseală. Mă străduiesc să ofer atenție fiecărui joc pentru că am aflat din carte asta cât este de important. Și este bine că am citit această carte pentru că altfel probabil lăsam joaca pe ultimul plan, ca pe ceva insignifiant, când ea ar trebui să fie în topul priorităților. Cohen oferă și exemple de joacă și modele și ne spune de ce este absolut necesar să le oferim copiilor putere și de ce să îi ajutăm să eșueze. Mai ales să eșueze, asta este o foarte mare problemă în cultura noastră. Noi nu acceptăm să greșim, nu știm să pierdem. Și dacă nici eu nu știu cum e cu eșecul și efectul devastator pe care îl are asupra mea….știu, din păcate prea bine.
Știu că în ultima vreme mai toată lumea recomandă cărți de dezvoltare personală. De parenting nici nu mai spun că sunt recomandări la orice click distanță. Eu nu recomand nimic. Acestea sunt cărțile pe care am reușit eu să le citesc în ultimii ani din punct de vedere al dezvoltării personale. M-au ajutat cum n-aș fi sperat vreodată că o vor face din momentul în care am deschis prima carte cu maximum de scepticism. Am reușit să fac multă curățenie în viața mea personală. Am reușit să iau decizii pe care nu credeam vreodată că voi avea curajul să le duc la capăt și încă sunt în schimbare. Voi lăsa aici orice titlu care mă va ajuta pe mine să fiu mai bine cu mine și cu cei din jur.
Citiți. Nu doare, ba este chiar plăcut.
Articol scris de Iulia Dumitrescu