Am citit: Domnul Grey cu toate cele 50 de umbre ale lui

Nu cred că există cineva care să nu fi auzit de Fifty Shades Of Grey. Dacă totuși cineva nu a citit cartea, sigur a văzut filmul execrabil și dacă totuși nici una și nici alta, atunci măcar i-a fluturat pe la ureche ceva, ceva despre cartea asta care s-a bucurat de un succes fulminant. Nu spun astăzi nimic despre film, am un text separat pentru acest subiect, acum doar despre carte, mai mult despre personajul principal masculin, Christian Grey.

Minitelenovela aceasta cuprinde 5 titluri: Cincizeci de umbre alei lui Grey, Cincizeci de umbre întunecate, Cincizeci de umbre descătușate, Grey și Mai întunecat. Încă puțin și-l face Tânăr și neliniștit :).

Le-am citit pe toate atunci când au apărut, mai puțin Mai întunecat, de care abia am aflat și pe care am și dat-o gata. Aveam nevoie de o carte care să nu mă solicite, să nu mă pună să gândesc, să mă destindă, să mă amuze și de ce nu, chiar să mă stârnească. A întrunit toate cele de mai sus. Chiar dacă de fapt face parte tot din categoria Grey și nu vine cu nicio noutate, povestea se reia sub vocea lui Christian Grey, a fost totuși bine să revăd cu ochii minții un film porno de bună calitate(asta așa ca să-i dau clasă regizorului), chiar dacă pe ici pe colo m-am cam plictisit…totuși, de câte ori să citești aceeași carte!?

Măi, Grey ăsta, nu este perfecțiunea întruchipată. Este creat ca un personaj puternic, șarmant, sigur pe el, care știe ce vrea și putred de bogat la puțin sub 30 de ani (mda ce să zic), cel puțin în aparență, că în esență este nesigur pe el și pe cei din jur, fără relații reale de prietenie, pervers sexual, obsedat de control. Un copil mic și speriat, care nu și-a trăit adolescența emoțională. Dar, cum primele caracterizări sunt mai puternice, celelalte trec sub preș cumva. Nu de alta dar eu uitasem complet care era secretul pe care el îl ascundea și deja mă exasperase reamintirea din background a acestui secret. Omul era sadic dom’ne.

Evident, povestea este romanțată, nuanțată și iluzorie că un personaj sadic, adică ăla care poate rupe pisca-n două fără remușcări este de fapt adus pe calea cea dreaptă dee… taaaadaaam (tobe vă rog) : de dragoste. Ce drăguț, nu-i așa!? După cum spuneam, romantic. Varianta BDSM a Cinderellei. Doar că aici nu își pierde pantoful, ci o rupe cu bătaia. Or’, noi ca popor trăim în BDSM de secole. Înainte turcii ne băteau bărbații și bărbații ne băteau acasă, apoi au rămas doar bărbații să ne rupă oasele sub lovituri. Ce poate fi mai romantic de atât? El îți dă o palmă de îți mută fața la ceafă și tu te uzi fleașcă. Not!?

Totuși, revenind la Grey, doctorul lui spune că nu este sadic, ci doar pervers și nu chiar în sensul ăla rău. Acum, na, omului îi place să bată femei până la orgasm, cine îl poate acuza de sadism? Sigur și-a înțeles el greșit condiția umană. Că ele acceptă, deja nu mai este treaba lui. Bravo Grey, ține-o tot așa, faci treabă bună :).

Cărțile din perspectiva Anastasiei sunt mai amuzante și mai nuanțate decât cele din partea a doua a seriei, care sunt sub vocea lui Christian. Dacă în primele 3, lucrurile sunt mai jucăușe și cu ceva acțiune și o scârțâie în ultima carte, în a doua parte lucrurile stau diferit si cele două cărți, Grey și Mai întunecat, sunt pline de inimioare și floricele, de romantism până la refuz.

În tot cazul dacă nu știți ce să citiți, vreți ceva care să nu vă solicite intelectual și vreți și să vă schimbe starea de spirit, atunci Fifthy Shades of Grey poate fi o opțiune.

Și dacă totuși se pornesc rotițele și vreți mai multe să aflați despre această lume a jocului dintre sclavie și dominator din punct de vedere sexual, puteți trece la alte cărți din aceeași gamă, însă mai tehnice și fără povești nuanțate de dragoste. Povestea lui O de Pauline Reage, ar putea fi un punct de pornire. Pentru povești nuanțate și multe scene care să vă îmbujoreze mai ceva decât vinul roze de calitate, puteți încerca și titlurile scrise de Maya Banks – Dulce supunere si Dulce abandon. Iar dacă chiar vă interesează subiectul, dar doar tehnic și atât, puneți pune mâna pe orice carte de istorie românească de la începuturi și până în prezent.

Și dacă vreți să vă umplu raftul cu titluri care mai de care mai nepotrivite pentru pudibonzi, îmi lăsați mesaj în comentarii și vă lămuresc.

Citiți. Nu doare, ba este chiar plăcut.

Articol scris de Iulia Dumitrescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *