Am citit: Pagini prăfuite

M-am gândit că ar fi un bun moment să vedem și altfel de publicații.

Am găsit această broșură în biblioteca alor mei, bibliotecă pe care ei au moștenit-o când au cumpărat casa în 1983. După cum se vede în poza de mai jos, datează din 1947. Este cu 10 ani mai bătrână decât tata. Interesante vremuri când nu le trăiești, cine știe, poate așa vor spune generațiile viitoare și despre 2020. M-a fascinat almanahul acesta în copilărie, cam în perioada în care eram la școală și învățasem să citesc bine, deci undeva după cls I și până în cls a V-a, nu îmi mai amintesc exact perioada (deh, bătrânețe, amnezie, din astea). Pentru copilăria mea unde multe lucruri erau tabuu, broșura aceasta cu nume sugestiv Papagalul era de-a dreptul cloșca cu ouăle de aur. Înțelegeam satira deja și ironia și sensul real din spatele versurilor, ori imaginile sugestive. Priviți imaginile de mai jos prin ochii unui copil de 9-10 ani și poate nu o veți găsi anostă. Nu am fotografiat toate paginile, că abia se mai mai țin în balamale și nici scrisul nu se mai înțelege peste tot, însă sper să va amuze umorul anilor ’70.

Vă las să vă delectați.

Citiți. Nu doare, ba este chiar plăcut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *