Cred că în această perioadă mulți dintre noi caută ceva util sau bun în toată situația asta. Unii pentru că se redescoperă, alții pentru că au nevoie să nu o ia pe câmpii. Unora li s-a schimbat radical stilul de viață, alții se adaptează mai ușor condițiilor de izolare.
Cred că o perioadă și după ce se va fi încheiat acest capitol care cu siguranță va trasa alte linii, priorități, atât la nivel global, cât și la nivel de individ, vom rămâne cu niște obiceiuri a la long păstrate din izolare.
Pe mine mă avantajează această lipsă de apropiere. Mie nu îmi place să mă ating de oameni. Nu îmi place să mă pupăcesc cu oamenii. Nu îmi place să îmi simt pielea obrazului umedă sau murdară de ruj. Nu îmi place să mi se invadeze spațiul personal și nici să fiu îmbrățișată tam-nesam.
Acum nici nu este cazul să mă feresc sau să mai obosesc să explic, pentru că nu interacționez cu nimeni. Nu merg la nimeni și nimeni nu vine la mine. Însă, sper ca după această epidemie să ne păstrăm aceste obiceiuri de distanțare. Nu zic să fim sălbatici, dar cred că nici nu se întâmplă nimic dacă nu ne pupăm la fiecare vedere. Și poate cu această ocazie conștientizează lumea și nu îi mai atinge pe cei necunoscuți, aviz legat de interacțiunea cu copiii mici și simpatici.
Categoric, lucrurile acestea nu se aplică tuturor, avem sânge latin, suntem exagerat de sociabili, e bine că măcar o vreme ne cenzurăm, dar ar fi bine să ținem cont și de dorințele celor care nu sunt atât de expansivi.
Zic și eu…
