Nu este complicat deloc. Scoți copilul din maternitate, evident după ce l-ai născut, îl duci la școală și îl așezi în bancă și de aici lucrurile decurg de la sine. Dacă nu ați râs să știți că a fost o glumă, iar titlul evident exagerat.
Când am fost la conferința pe tema educației am primit multă informație pe care încă o integrez și structurez, chiar dacă au trecut săptămâni bune de atunci. Așa gândesc eu…mai pe timp lung. Între timp m-am apucat să citesc și cărțile Oanei Moraru – Copilul tău citește și Copilul tău scrie și am să revin cu recenzii în viitorul sper eu nu prea îndepărtat.
Până atunci vreau să mă opresc puțin asupra unui aspect care are legătură și cu cărțile Oanei Moraru, dar și cu multe alte cărți care au tratat un subiect comun. Un aspect care are legătură și cu școala, dar și cu primii ani din viața unui copil, cât și cu impactul asupra întregii vieți de adult și anume: limbajul de la începutul vieții de copil (să nu spun chiar a vieții intrauterine ca să nu dați cu roșii).
Modul în care ne raportăm la copil încă din prima zi de viață este definitoriu în evoluția și dezvoltarea sa ulterioară. Deși pare greu de realizat, să vorbim activ, clar și prezent cu copilul încă din primele zile de viață este metoda care ne asigură că mai târziu la școală, în anii de formare academică această practică își va arăta rezultatele printr-o gândire activă, critică, un limbaj evoluat, o scriitură creativă.
Și nu doar limbajul părinților aduce beneficii clare în evoluția academică a unui copil, ci și ascultarea activă. Și credeți-mă pe cuvânt este teribil de dificil să fii ochi în ochi cu un copil mic de un an și jumătate, poate doi care vrea să transmită o informație și nu își găsește toate cuvintele, iar exprimarea îi dă de furcă, să stai acolo, să nu te oprești din a-l privi deși ești tentat să pleci ochii către telefon, să îl încurajezi prin expresivitatea ta să meargă mai departe, să fii realmente interesat de ceea ce vrea să spună chiar dacă ai anticipat acest lucru de cel puțin cinci minute, să nu îl întrerupi și să îl aștepți să formuleze ideea pe care o are în acel moment. La finalul acestui exercițiu, clar ești un părinte o idee mai epuizat, mai ales dacă ești un părinte activ, cu toleranță scăzută la frustrare și cu lipsă de răbdare, dar ești și un părinte care a pus bazele unui viitor școlar pregătit de școală. Dar, hey, nu a spus nimeni niciodată că este ușor să crești un copil.
Când eram eu însărcinată citeam destul de mult. Visul meu de dinainte de sarcină era acela ca atunci când urma să fiu însărcinată să merg într-un parc, să fie cald, dar nu sufocant, să mă așez pe o bancă la umbră, să urmăresc oamenii și comportamentele lor și să citesc în aer liber. De citit am citit cât am vrut, aici visul mi s-a împlinit și cam aici s-a și oprit. Restul activității s-a desfășurat întinsă la orizontală cam toată sarcina. La un moment dat din plictiseală am început să citesc cu voce tare, m-am gândit că și bebelușul care uneori îmi făcea burta să arate ca un OZN vrea să îmi cunoască vocea. Apoi după ce s-a născut am avut mereu la îndemână cărți pentru mine, cât și cărți pentru copil. Am început să îi citesc foarte devreme, să îmi audă vocea în povești. Când a venit vârsta explorării și a gustării de hârtie am făcut o pauză de la citit cărți cu gust bun și am trecut la cele cartonate și la inventat de povești. Rutina cititului la somn am introdu-o foarte devreme și am educat-o în timp.
O parte dintre lucruri le-am făcut din instinct pentru că așa am simțit și așa am crezut eu că fac bine din dorința de a da o importanță cărților și poveștilor. Alte părți le-am făcut pentru că așa am citit în multe cărți destinate creșterii și înțelegerii copiilor. Acum aflu că toate aceste lucruri pe care eu le-am făcut de timpuriu că am știut sau că nu am știut, de fapt au pus bazele academice ale viitorului școlar.
Un copil care a primit încă din primii ani de viață povești spuse, inventate sau citite, vorbit prezent și activ, ascultat prezent și activ, joacă multă, jocuri de rol, jocuri de memorie și s-a investit în cultivarea educației emoționale are șanse mult mai mari de a dezvolta vocabular oral și scris elevat, bogat, creativ, analitic și critic.
Partea bună a lucrurilor este că la orice vârstă ele pot fi corectate sau reparate în momentul în care ați sărit peste etapa bebelușului cu părinți vorbitori activi. Există exerciții care pot fi făcute din momentul în care copilul învață să scrie și să citească (sumar, nu este nevoie să fie fluent și activ sută la sută), cât și jocuri de memorie care pot fi jucate pe termen foarte lung.
În final am să spun și ce aduce ca minus această metodă în care să fii activ, prezent și implicat în vocabularul propriului copil de la naștere. Da, aș putea scrie încă vreo cinci pagini despre beneficii din ce observ eu în evoluția propriului copil, însă există și un revers al medaliei: nu se oprește din vorbit. Este posibil să fie un caz particular de vorbitor neobosit, este adevărat că nu cunosc alte situații, însă este și foarte posibil să fie efectul stimulării creativității, a limbajului și a vorbirii. Uneori, deseori, este obositor să ții pasul cu un copil atât de activ verbal.
Text scris de Iulia Dumitrescu.