Sunt eu și femeie în fiecare zi, uneori mai mult femeie, uneori mai puțin femeie, alteori mă pierd pe eu, pentru că așa mă simt, dar clar este că sunt, așa m-am născut. Când eram mică îmi doream să fi fost băiat, viața lor îmi părea mai simplă și mai lipsită de suferință. Acum înțeleg că viața nimănui nu este simplă, este exact așa cum și-o percepe și trăiește fiecare, însă copil fiind nu știam.
Mă bucur că sunt femeie, mă bucur să mă accept în fiecare zi din ce în ce mai mult. Mă bucur să trăiesc experiența vieții în corp de femeie. Și mă bucur pentru fiecare ocazie de a sărbători treaba aceasta.
Chiar este nevoie să ridicăm atât femeia în slăvi? Serios, are și zi de proslăvire, ce-i dăm atâta importanță. Da, este musai să celebrăm femeia și să nu uităm și să ne amintim într-o societate adânc patriarhală că femeia este nucleul vieții.
De câțiva ani în februarie sau în martie, cumva să fentăm aglomerația, eu și fetele cu care mai hălăduiesc din când în când las și lăsăm totul deoparte și suntem noi în contexte care nu au legătură cu rolurile noastre de zi cu zi. Îmi doresc un trib mare de femei, să simt că aparțin unui sat. În ultima vreme sentimentul de apartenență este din ce în ce mai pregnant. Până acum nu am reușit să mențin un sat constant, însă speranță există. Să spunem că momentan mai degrabă umbra unui trib modern lăsăm pentru câteva ore sau pentru o zi totul deoparte și facem ceva pentru noi, dând dovadă de un egoism acerb în care ne gândim exclusiv la ce vrem noi și la ce ne dorim noi. Noi, noi, noi, da nu mă plictisesc să o tot spun.
Activitățile noastre variază de la an la an, încercăm să ne relaxăm, să râdem, să ne distrăm, să ieșim din papuci de mamă pentru câteva ore. Nu putem lipsi prea mult că ne dau copilașii la persoane dispărute.
Cum activitatea socială a dispărut ușor din context în momentul în care am devenit părinți, încercăm ca o zi pe an să facem ce ne-am dori să facem mai des și nu prea putem. Momentan, copiii mai și cresc. Într-un an am fost la un concert, în alt an am fost la stand up comedy, la un moment dat am fost la bowlling. Am testat mai multe restaurante. Am vorbit. Am vorbit despre noi, despre panici, frici, temeri, despre copii, despre provocări. Am râs. Ne-am împărtășit informații. Am vorbit, am mai zis asta?
Anul acesta relaxarea a fost cuvântul de bază. Am mers la un centru din acesta care oferă piscine și saune și șezlonguri și aerul parcă este exotic, iar priveliștea tropicală. N-am avut griji, nici job, nici ordine de făcut. Am ieșit din rutina de zi cu zi, o deconectare de la atribuții zilnice și o reconectare la mine. Mi-a adus atât de multă relaxare ziua aceasta încât m-a scos din modulul tânjire după vacanță în care mă bălăceam de ceva vreme. Cum vacanță nu este posibil momentan, o zi de relaxare este cât o semi vacanță.
De ce nu mergem mai des? De ce avem nevoie de o zi anume din an ca să avem motiv de întâlnire? Fiecare în și cu familia din dotare își petrece timpul diversificat, însă împreună și fără familii nu este mereu simplu când sunt copii încă mici. Săptămânile de lucru sunt destul de pline, abia apucăm să ne reunim seara astfel încât să simțim că ne dăruim timp unii altora, weekendurile sunt pentru reconectare și nu doar, greu se găsește timp pentru distracție individuală. Da, nu punem la socoteală cursuri, formări profesionale și altele care implică acțiuni solitare, eu vorbesc aici despre distracția pe care și-o poate permite părintele fără restul familiei. Escapadele noastre solitare sunt izolate, iar cele în cuplu sunt inexistente.
Peste ani situația se va schimba, atunci să te ții nenică, voi sta numai prin spa-uri și piscine termale să-mi înmoi oasele deja bătrâne, dar, cine va avea timp de toate cele? Cine? Exact, eu!
Eu nu spun să vă faceți timp pentru voi, să vă bucurați de relaxare, să puneți copiii pe pauză, să fugiți de familie din când în când, eu spun că pentru mine escapada aceasta anuală îmi limpezește creierul mai mult decât toate micile artificii pe care le fac în restul timpului pentru a merge mai departe cu capul limpede.
Da, relaxare.
Da, escapadă.
Da, timp liber.
Da, da, da, da.
Text scris de Iulia Dumitrescu.