Ca să concluzionăm încă de la început și să puteți închide textul după primul paragraf și să vă vedeți de viață în continuare, această carte este despre cum să acceptăm și să răspundem pozitiv provocărilor care apar în viața noastră.
Gata, spor la muncă.
Sau
Mă rog, autoarea nu spune să facem ce am zis eu mai sus, ea doar povestește cum a făcut ea, dar presupun că se vrea un ghid îndrumător dacă tot a scris, editat și publicat această carte și nu a lăsat-o să zacă prin vreun fund de sertar.
Citind mi-am dat seama că într-o poziție similară mă aflu și eu. Și eu mi-am propus să răspund cu da provocărilor, așa m-am trezit și în situații în care mi-am dat seama că nu îmi doresc să fiu. Nu spun da chiar la orice, încă am multă reticență de dat jos de pe mine, dar a venit cartea aceasta ca un balsam care m-a bucurat enorm.
Și pentru că încă sunteți aici și nu ați închis după primul paragraf, vă și spun în linii mari cam despre ce scrie Shonda Rhimes. Pentru linii mici, va trebui totuși să citiți cartea.
Shonda Rhimes nu mi-a spus nimic atunci când i-am citit numele, niciun beculeț nu s-a aprins în capul meu și niciun click nu s-a declanșat. La un moment dat începuse să mă enerveze cartea aceasta pentru că îmi tot apărea la înaintare pe toate librăriile online pe care intram. Până am pus-o în coș. Apoi am cumpărat-o. Când i-a venit vremea am deschis-o și așa am aflat că Shonda Rhimes deține Shondaland, iar Shondaland este instituția care a produs Anatomia lui Grey. Nici nu are rost să mai menționez câte și mai câte a produs pentru că nu cred că este om pe acest pământ care să nu fi auzit măcar de Anatomia lui Grey. Da – Shonda Rhimes- producătoarea- Anatomia lui Grey – persoană celebră în State.
Ceea ce m-a uimit și frapat și m-a uimit iar pentru că nu mi-am imaginat ca o persoană cunoscută, celebră, faimoasă, cu realizări notabile să sufere de anxietate severă. Adică înțeleg de ce am eu anxietate și îmi explic propria-mi anxietate, însă nivelul meu este la nivelul piciorului de furnică în comparație cu nivelului producătoarei de filme celebre în lume. Ca să înțelegeți mai bine, doamna în cauză suferea de amnezie temporară, blocaj total în anumite situații critice pe care le traversa. Ei, abia asta m-a uimit cu adevărat. Nu spun că a fi celebru înseamnă să trăiești în puf și roz, însă pe undeva mă aștept că dacă ești celebru te cauți și încerci să te repari dacă te-ai stricat. Pentru că vrei nu vrei ești un exemplu pentru lume. Iar urma pe care o lași ar trebui să facă diferența în bine.
Într-un fel s-a reparat atunci când a decis să accepte provocările, să nu mai refuze viața. Să accepte să susțină discursuri care o lăsau fără aer, să accepte invitații la evenimente care o paralizau de frică, să accepte să fie văzută, să accepte să fie vulnerabilă. Acestea sunt provocări imense pentru oricine, nu doar pentru cineva celebru. Să te arăți celorlalți fără mască și în autenticitate este o provocare teribilă.
I-a fost greu? Ei da, cred că i-a fost greu așa cum povestește. Poate pe undeva exagerează, poate că nu, însă știu din propria mea experiență că nu există călătorie personală fără greu. Chiar și drumul ocolit este greu în felul lui.
Este o poveste de citit, de văzut cum este în viața altor oameni, cum depășesc alții provocările ce le apar în drum, cum trăiesc alții viața. Cum își acceptă alții înfrângerile, cum își ling alții rănile, cum spun da vieții și nu se opun ei.
Mi-a plăcut Anul lui Da. Sper să ajute pe cei care citesc cartea să iasă de sub cochilia în care trăiesc și să accepte viața așa cum vine, chiar dacă uneori frica încearcă să pună stăpânire pe ei.
Text scris de Iulia Dumitrescu.