Am lipsit o vreme de la program, pe de o parte voit, pe de o parte nu. A expirat domeniul site-ului deoarece am uitat să îl plătesc și cu toate că am avut înștiințare și notificare și reamintire, am uitat efectiv de el și nu mi-am alocat timp să mă ocup de problema spinoasă, am trăit într-o stare autentică de lehamite.
Între timp am tot zăcut pe rând copil, eu, copilul, eu, eu, iar eu, încă o dată eu. Din când în când revin niște viroze care mă lasă fără chef de orice.
Tot între timp mi-am dat timp să asimilez niște experiențe trăite, să văd cât de în confort sunt sau nu cu lucruri pe care le fac, știu deja răspunsul, nu sunt în confort, nu îmi plac și frustrarea uneori crește alarmant, însă încă nu sunt în poziția de a schimba lucrurile care funcționează așa. Detașarea este cheia succesului, am aflat eu la un moment dat, însă nu am învățat această lecție suficient de bine.
În tot timpul acesta de pauză de pe interneți am învățat și încă învăț despre poluare, am să revin cu un text separat deoarece am descoperit că trăiam într-o ignoranță crasă. Credeam că fac ceva util pentru mediul înconjurător prin simplul fapt că nu îi fac rău intenționat, însă am aflat că și eu contribui la poluare fiind dependentă de tehnologie.
Atât pentru astăzi, zilele acesta mă pregătesc să îmi intru în starea de rpimăvară și să las hibernarea în urmă, ceea ce vă doresc și vouă.
Până la următorul text, să fiți bine și în echilibru.
Text scris de Iulia Dumitrescu.