Nu sunt așa mare fană reclame, dar ca tot omul iubitor de filme, apreciez și eu reclama bine făcută. Am văzut reclame la care am râs bine, altele la care am plâns bine, pe unele le-am închis repede pentru că nu mai suportam să văd scremerea respectivă. Am văzut reclame bune, reclame execrabile, reclame de toate felurile. Dar niciuna nu m-a speriat până acum.
De ceva vreme rulează pe peste tot reclame la gelurile acelea care fixează protezele dentare. La început în aceste reclame jucau bătrânei simpatici și fâșneți care voiau și ei să muște cu toți dinții dintr-un știulete de porumb fără să plece porumbul cu toți dinții lor. Și rezolvau frumos, elegant cu acest gel, un vis. Bătrâneii erau chiar bătrânei, aveau plete albe și riduri adânci pe față. Da, este posibil și probabil ca pe la un 70 de ani să zicem să nu mai ai toți dinții tăi și să apelezi la cei care se fixează cu gel ca viața să meargă mai departe.
De la o vreme nu știu ce s-a întâmplat cu bătrâneii simpatici și puși pe distracție, s-or fi revoltat, or fi cerut mai mulți bani, s-or fi plâns că nu le mai lipește gelul cum trebuie dinții de gingii, cine știe de la ce s-or fi luat, dar ceva s-a întâmplat. Bătrâneii au fost schimbați cu oameni din ce în ce mai tineri. Am observat eu de la prima reclamă de gen cu un bărbat căruia nu i-aș fi dat mai mult de 50 de ani, dar deja avea nevoie de proteză dentară, am zis și eu deh, parodontoza aia blestemată, ce să-i faci și nu i-am mai dat atenție. Măi oameni buni, acum rulează pe posturile tv reclamă la gelurile astea de fixare ale protezelor cu niște doamne care par abia puțintel trecute de 40 de ani. Ei, abia asta mă sperie.
Dacă nu cumva au pus bătrâneii să își facă vreun lifting ceva și le-au întins pielea de i-au întinerit cu cel puțin 20 de ani, altfel actrițele acelea din reclamă sunt exagerat de tinere pentru a juca un rol fără dinți în gură.
Ori asta e nou normalitate? Încearcă oamenii ăștia să ne spună ceva? Ne pregătesc subtil pentru a fi toți știrbi la 40 de ani? Păi cum să nu mă sperie că doar sunt cu un picior în patruzeci…mă rog sunt mai mult cu un picior jumătate în patruzeci, dar să nu divagăm, zic.
Păi la 40 de ani sunt femei care devin mame pentru prima oară și deja poc proteza? La 40 de ani suntem în plină ascensiune a vieții, mai avem încă multe de luat și de oferit lumii, cum să rămâi fără dinți?
Deși pare o nimica toată să știți totuși că lipsa dinților scade calitatea vieții, așa că eu îmi vreau toți dinții mei și la patruzeci de ani, dar și la șaptezeci de ani și mai ales și la peste optzeci de ani. Ceea ce vă doresc și vouă.
Text scris de Iulia Dumitrescu.