Este adevărat că nu mi-am dat foarte tare interesul până acum în legătură cu unele produse care îmi plac. Dacă îmi place ceva iau, cumpăr, consum. Nu știu neapărat și ce consum. Știu și eu că ar trebui să citesc eticheta, însă mai știu și că nu înțeleg tot ce scrie pe o etichetă. Mi-am format în timp un sistem și dacă eticheta ocupă prea mult spațiu din ambalaj atunci ocolesc produsul. Nu înțeleg de ce făină, apă, lapte, ou se transformă în zece rânduri de E, A, M, B și ce or mai fi.
De ce? Nu îmi pasă de mine?
Îmi pasă, însă nu am această cultură a grijii legat de alimente, mai ales legat de cele pe care le consum rar sau chiar foarte rar. De exemplu cozonacul secuiesc kurtos. Îmi place cozonacul acesta, îl cumpăr de pe la târguri și festivaluri, îl consum foarte rar, de câteva ori pe an că uneori este coadă mare la căsuțele cu kurtos și le ocolesc.
Recent am aflat că nuca aceea măcinată care se presară peste acest cozonac, de fapt nu are nicio treabă cu cozonacul. Dar niciuna. Deși pe toate afișele scrie kurtos cu nucă, nuca nu există. Ei bine, acesta este momentul în care eu mă simt înșelată și nu îmi place sentimentul acesta.
Păi dacă un cozonac din acesta care conține foarte puțin aluat și pesmet în loc de nucă a ajuns să coste 20 lei, nici nu vreau să mă gândesc cât ar fi costat dacă chiar avea nucă.
Mă bucură această nouă lege care va obliga comercianții să separe lactatele de surogatele lor și să știm exact dacă merdeneaua are sau nu brânză sau dacă untul vine de la vacă sau de la o vacă imaginară. Este un pas foarte important înainte pentru conștientizarea alimentară.
Poate fi un prim pas și pentru celelalte înlocuitoare astfel încât pe afiș să nu mai scrie cozonac cu nucă, ci cozonac cu pesmet sau eu știu ce a mai creat industria aceasta alimentară.
Text scris de Iulia Dumitrescu.