Și chiar așa este! L-au vizitat televiziuni, presa a scris despre el, au venit oameni din alte cartiere, ba chiar din alte sectoare. Toți vrăjiți de mirajul promovării.
Nici măcar târgul mare de la Constituție nu a beneficiat de atâta marketing precum fratele său mai mic din Drumul Taberei. Prin urmare târgul lui Nicușor Dan nu m-a convins până acum să îl vizitez, însă târgul lui Ciprian Ciucu m-a scos din casă.
Am învățat de multă vreme să nu ies din casă la deschiderea a ceva, orice ar fi el, că e magazin mult așteptat, mol și nici măcar la târg. Nu îmi place aglomerația, o evit pe cât pot. Mai ales în cazul târgului unde știu că am o întreagă lună la dispoziție timp să ajung. După ce se duce îmbulzeala, după ce curiozitatea se risipește, se face loc. Atunci merg eu să vizitez.
Și am fost! Două seri la rând am fost ca să fiu sigură că îmi formez o părere corectă.
Când este de vizitat? Păi oricând. Noi am mers și duminică seara, era aglomerat, însă nu respirai aerul celuilalt. Am mers și luni seara când era aproape gol. Și vom mai merge pentru că tranzităm frecvent parcul.
Este târgul acesta chiar la nivelul promovării? Ei bine, pentru un târg mic, de cartier și amplasat pe fundul unui lac, este chiar peste nivelul promovării.
De ce? Este organizat împreună cu organizatorii unui mare festival, colaborare care mă intrigă. Parcă prea mare colaborarea pentru un târg atât de mic, dar acestea sunt alte detalii care nu fac parte din subiectul de astăzi.
Să revenim la ale noastre. Parcul este foarte frumos amenajat, luminat peste așteptări. Toate intrările sunt marcate și vizibile. Anul acesta parcul este cel mai amenajat, luminat și decorat de când vizitez eu intens zona aceasta, mai exact de unsprezece ani. Este foarte plăcută plimbarea prin parc, iar aspectul vizual este la înălțime.
Târgul se desfășoară ca și anul trecut pe fundul lacului, anul acesta ocupă o parte mult mai mare ceea ce mă bucură pentru că anul trecut părea așa trist și mai ales că se intra doar pe bază de certificat (vă mai amintiți de certificat, da?). Doar că fundul unui lac nu este un loc foarte prietenos în caz de precipitații sau umiditate excesivă, se formează bălți, sunt gropi și destul de mult noroi. Dar, nu le poți avea chiar pe toate. Căsuțele anul acesta sunt în număr mai mare, însă cele mai multe sunt ocupate cu mâncare de orice fel. Rentabil? N-aș prea zice. Prețurile sunt piperate, însă probabil nu ar trebui să ne mire.
Sunt câteva căsuțe și cu decorațiuni diverse, foarte frumoase și la fel de greu accesibile din punct de vedere al bugetului.
Alte prețuri: o singură tură cu roata mare – 25 lei de persoană, o tură cu trenulețul – 10 lei, caruselul – 10 lei.
Nu știu din ce motive nu toate decorațiunile din parc sunt luminate, nu știu dacă erau defecte sau se vrea ceva economie la curent. Insula din mijlocul lacului este încercuită de mini semafoare. Noi am stat jumătate de oră doar acolo să ne jucăm de-a traficul. Recunosc, m-a prins roșul și în mers. Sper ca semafoarele acelea să nu plece cu tot cu instalațiile de iarnă și sper să rămână acolo permanent, s-ar mai diversifica locurile de joacă din parc.
Să mergeți să vizitați? Desigur, de ce nu!? Mergeți, dar cu ideea clară că este un târg mic de cartier amenajat pe fundul unui lac secat, oferă diversitate, însă limitat.
Pentru poze din toate pozițiile, de sus, de jos, din dreapta, din dronă, puteți vizita site-urile primăriei de sector, se găsesc acolo pentru toate gusturile. Eu las mai jos doar două poze.
Text scris de Iulia Dumitrescu.