Așa am zis, că eu nu gătesc anumite mâncăruri, pe care de altfel le mănânc fără probleme. Așa și cu mucenicii ciorbă, i-am gătit pentru prima oară. Așa arată:
Nu-s ca ai mamei, ai ei sunt mai aromați, parfumați, parcă zeama aia e mai groasă. Am respectat rețeta soră-mii, ea este experta mâncărurilor de acasă, nu răzvrătită ciudată ca mine. Deși preferații mei sunt cei moldovenești (din ăia chiar nu fac), îmi place și zeama asta care se numește generic ciorbă. De fapt visul meu este ca în momente din astea cheie să îmi bată cineva la ușă, cineva, nu nominalizăm și să îmi întindă oala cu mucenici și tava cu din aceia moldovenești. Ei și dacă tot am început, aș putea să deschid ușa și de Crăciun și să primesc sarmale și de Paște să primesc drob și când am poftă ar merge și niște ciorbă de burtă. Cine se bagă?
Una peste alta, sunt gustoși, nu vă înghesuiți, nu vă primesc la masă. Încep în schimb să mă îngrijorez dacă mă apuc să fac și sarmale 🙂
Nu întreb cine ce preferă, știu că toți cei zece cititori ai mei (și aceștia ocazionali) îmi vor răspunde în privat. Să aveți poftă!
Sa ma suni sa ti mai dau retete???
Desigur. Daca nu tu, atunci cine? Eu astept totusi gata facut dupa ce trece pandemia…