Astăzi tratăm un subiect de importanță națională. Este un subiect care știu sigur că în unele case aduce ceartă, oamenii nu își mai vorbesc, se supără. Până și la mine în familie au existat discuții, dar nu vă faceți griji, am supraviețuit toți.
De ce?
De la clătite evident.
Eu nu fac clătite, mă plictisește teribil acest proces, durează prea mult, întotdeauna trebuie făcute multe. Pune, întoarce, scoate, alta și tot așa. Este unul din puținele lucruri care mă plictisesc grozav în bucătărie. Următoarele pe lista plictiselii sunt sarmalele.
Dar pe cât de tare nu îmi place să fac clătite, îmi plac clătitele grozav. Îmi plac clătitele cu dulceață acrișoară și dulce din vișine zemoase și foarte bine coapte. Clătita aceea moale, pufoasă din care curge puțină zeamă lipicioasă de la dulceața de vișine. Vedeți, sunt expertă în clătite.
Până să plece fratele meu din țară îl invitam pe la noi pe acasă ori de câte ori aveam chef sau poftă de clătite. Eu pregăteam compoziția, iar el învârtea de zor la clătite cu orele. Dacă eram singură la părinți probabil că nu mai mâncam clătite în viața asta, așa a avut mama grijă să îmi facă un frate și apoi o soră ca eu să mă simt toată viața aia mică, chiar dacă aia mică are patruzeci de ani.
Apoi am descoperit că am și o cumnată. Nu, știam că am cumnată, dar nu știam că face clătite așa bune, prin urmare ori de câte ori o prindem, practic o obligăm să facă clătite. Vrea, nu vrea, are sau nu chef, contează mai puțin pentru că sunt prea multe guri hămesite după clătite.
Ba chiar am avem și o prietenă care mai avea puțin să nască, dar care învârtea la clătite în aceeași casă cu oameni leneși. De-aia sunt eu expertă în clătite. În a mânca clătite.
Acum lucrurile s-au schimbat, fratele este în altă țară, cumnata vine rar, prietena a născut de câțiva ani, iar noi cu clătitele suntem în aceeași situație: vrem, dar nu are cine. Așa că am procedat pe principiul aplicat cu fratele: eu fac compoziția, iar soțul le coace. Le coace bine, credeți-mă.
La umplutură vine dilema. Eu nu concep clătite fără dulceață de vișine. Clătitele fără această dulceață sunt triste și se simt neapreciate. Clătitele iubesc dulceața din vișine. Dulceața aceasta a fost concepută special pentru clătite.
Copil în schimb care atunci când a fost născut a fost scăpat pesemne într-o fântână cu ciocolată, nu acceptă alte clătite în afara celor cu ciocolată. Câtă pierdere!
Iar soțul, ei bineși lui îi plac clătitele.
Bineînțeles că folosim și noi diverse umpluturi și gemuri, de la gemul din prune, la cel din zmeură, ori piersici, însă ca dulceața cu vișine nu-i nicio umplutură care să aducă atâta cinste unor clătite.
Deci, cine faci azi clătite?
Text scris de Iulia Dumitrescu.