De când s-a făcut mai rece ( în casă că afară a părut până de curând încă destul de cald), am mai pus o haină pe mine, un ciorap flaușat, ba uneori un halat gros de baie sau o pătură bine înfășurată pe lângă șale. Frigul mă enervează! Bine, pe mine mă enervează și căldura aia de cincizeci de grade. Temperatura optimă pentru mine este temperatura în care stau în tricou fără să scot limba precum câinii ăia care se târăsc și ei vara pe sub copaci la umbră.
Da, știu, sunt tare dificilă și nimic nu pare că îmi convine. Este ok, pot trăi cu această privire mustrătoare în ceafă. Ba mai mult sunt convinsă că nu sunt eu singura de pe lumea aceasta care își dorește o temperatura optimă și constantă pe termen nelimitat.
Să revenim zic. Acum e cam friguț prin casă și prin calorifere. La etajul meu superior cu greu ajung gradele alea care și așa nu-s prea multe în conducte, ciorapii au devenit nelipsiți de acum și până hăt târziu când se încălzesc și pereții casei și mai ales podelele.
Pentru că de ceva ani am scos orice urmă de covor din casă. Când am văzut cât de ușor se curăță o podea goală neblocată de nicio țesătură nu m-am mai îndurat să blochez drumul în ale curățeniei.
Uneori îmi este dor să simt sub tălpi covor moale și pufos. Ba recent am tot ajuns prin magazinele acelea mari cu materiale de construcții (și nu doar atât) și mi-am tot afundat mâna prin țesături moi și colorate. Da, m-aș întinde pe un așa covor, aș sta pe el și m-aș juca cu copilul fără să caut să nu mă așez direct pe parchetul rece și gol, însă când îmi amintesc că unele covoare se curăță tare greu și necesită multă muncă, îmi trece gândul ăsta repede.
Dar acum când se face rece, când parchetul este rece, când nu îmi place să cobor din pat și să simt sub tălpi ghețarul de la pol, mi se face dor de câte un covor.
Nu, nici măcar nu trebuie să merg să cumpăr covoare, le am pe toate împachetate și stivuite prin dulapuri, doar că momentan nici măcar frigul nu mă poate convinge să le întind și să mă bucur de căldura lor. Cine știe, poate cândva în viitor când și copilul va fi mare și nu va mai împrăștia cu viteza gândului, poate atunci și nici atunci nu sunt așa convinsă că voi mai avea covoare prin casă.
Voi, cu parchetul gol sau acoperit de covoare?
Text scris de Iulia Dumitrescu.
Salut! Citesc cu mare plăcere blogul tău!Te felicit pentru cum /despre ce scrii.
Și eu am covoarele în dulap, dar e cam frig și mă bate gândul sa le pun. Atunci de ce le-aș mai ține?Sa le ajut eu pe ele sau ele pe mine?
La țară era trendul, mai demult, sa pui o protecție pe deasupra covoarelor, o folie de nailon mare, ca să nu se murdărească atunci când vin colindătorii. Sau doua covoare suprapuse, unul se murdărește, altul, nu.
Am trimis un email pe adresa contact@…….
Toate cele bune!
Bine ai venit Andreea. Mulțumesc pentru aprecieri și pentru comentariu, te mai aștept pe aici prin ogradă.
Ce să zic, am rezistat fără covoare anul trecut cu 18 grade în casă, anul ăsta momentan este parfum. Încă stau bine în dulap, altfel ar fi dulapul gol, nu se face :).