Vă învăț eu cum este cu economisirea la apă, curent și gaz. Trei în unul, doar azi super ofertă.

Am zis să mai stau puțin să văd cine ce recomandări pe direcția economiei mai oferă ca să știm cum stăm. Dar n-am mai răbdat. Dacă aia cu pastele m-a lăsat distantă, aia cu dușul m-a lăsat perplexă.

Azi e pe amuzament sau cel puțin sper între două paste, o joacă de-a căsătoria și niște picături în ochi.

Ca să avem și puțin context, a zis Ministrul Energiei din Elveția, Simonetta Sommaruga, că pentru economie să se facă duș în doi (știrea aici) și că este o măsură ce trebuie trată cu seriozitate alături de celelalte măsuri deja menționate.

Parcă și văd la mine pe scară cum se unesc vecinii doi câte doi și se bagă tacticos sub duș. Fiecare cu săpunelul propriu și cu un prosopel pe mânuță, cu șlapii în piciorușe. Și cei singuri trebuie să facă economie, corect?

Acum din experiența mea, că nu pot scrie din experiența altuia, mai ales una atât de personală ca dușul și despuiatul, am mari, dar foarte mari dubii că faci vreo urmă de economie mergând în doi la îmbăiere. Pe lângă faptul că faci risipă de energie, faci și o mare risipă de apă.

Și cum atunci când s-a zis duș în doi, toată lumea s-a gândit la cupluri și la activitatea ce poate lua naștere sub jeturi de apă fierbinte, ei bine, s-a cam dus și economia. Păi când eram eu tânără și încercam o astfel de economisire sub duș (nu ridicați din sprâncene că vă văd, toți ați fost tineri și fierți pe economie din asta chiar dacă ați uitat), credeți-mă că puteam să golesc un boiler de 100l până să apuc să termin dușul.

Apoi când am mai îmbătrânit și am mutat dușul în doi cu copilul am văzut cum se scurgea apa pe robinet mai ceva afluenții când o iau la vale umflați de inundații. Ce economie? O mare risipă, o mare factură la apă.

Și acum să mă scuzați, dar în timp ce eu fac duș în doi cu soțul, cu copilul ce fac? Îl trimit pe balcon să îmi povestească ce vede ca în bancul cu Bulă? Sau dacă fac duș în doi cu copilul, soțul ce face apoi? Cu cine face duș în doi? Oare cu doamna singură de la parter? Sau cu vecinul că și ei tot așa sunt trei ca și noi și poate rămâne vecinul pe dinafară? Sau ăștia de avem și copii mai bine să facem duș în 3? Sau în 4? Depinde de cât de numeroasă este familia. Eu zic să scot cada, să construiesc perete în ușă ca să nu iasă apa pe hol și să folosim baia pe post de cadă, mai chemăm și vreo doi vecini că am avea loc să ne înghesuim și poate așa să zicem că economia-i ca și făcută.

Ce înseamnă domnule țară civilizată, cum s-a gândit oficialul acela direct la duș în doi. De spălat la lighean nu zisese nimic. Cum nu știu ei să facă economie autentică și eficientă. Ar trebui să le facem un bine și să îi învățăm noi. Economia aia reală se face spălându-te la lighean. Cât mai mic lighean. Apă cât mai puțină, se face economie și la apă, și la curent, chiar și la gaz dacă alegi să o încălzești pe aragaz. Atâta economie că or să se reumple râurile de apă chiar și când nu plouă.

Ce mai are Europa nevoie să știe? Frig? Cum să facă față frigului? Plapuma de la mamaie! Aia groasă din lână. Aia care odată pusă pe tine ai impresia că te-ai învelit cu parul după ce ani de zile ai folosit pilote subțirele și ușurele. Ține plapuma de cald cât două sobe de teracotă. Exagerez, hai cât una doar.

Avem experiențe de ani de zile în economie. Și la apă, și la căldură, și la curent. Mulți, foarte mulți adulți din țara noastră pot povesti cum în copilărie învățau la lumânare. La fel de mulți pot povesti cum se spălau doar în lighean cu apă puțină încălzită pe aragaz. Cu butelie, de unde gaz. Sau pe soba, de unde butelie.

Suntem țara economisirilor, dar am uitat.

Text scris de Iulia Dumitrescu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.