Nu judeca fiecare zi după recolta adunată, ci după semințele pe care le semeni.
Am plonjat în această carte fără să am nici măcar un indiciu despre ce îmi poate oferi. Poate dacă aș fi citit vreo informație înainte, mă gândesc că aș fi sărit peste lecturare și tare mult aș fi greșit.
Deși anul încă nu s-a încheiat, iar eu mai am încă de citit multe cărți, declar de pe acum că Apă proaspătă pentru flori este în topul cărților citite. Îmi este greu să cred că vreun alt autor va reuși să întrunească toate condițiile pentru a depăși scriitura lui Valerie Perrin.
Și spun de la început, ca să nu avem dubii, că nu ar trebui și că ar trebui deopotrivă să citiți această carte dacă sunteți în doliu. Dacă procesați un doliu nu-i o carte bună de lecturat, însă totodată este cartea ideală pentru lectură, exact pentru a depăși momentul. Depresiile, suferința, relațiile toxice, relațiile abuzive, rănile de abandon, toate se regăsesc în acest roman minunat scris și care poate scoate la suprafață sau poate ajuta la rezolvarea tuturor acestor răni.
…Cuvintele ucise se duc să urle în adâncul nostru.
Pe undeva Apă proaspătă pentru flori mi-a amintit de Oamenii fericiți citesc și beau cafea de Agnes Martin-Lugand – un alt roman care m-a păcălit după tilu și după copertă. Parcă au franțuzoaicele ceva în sânge de scriu atât de profund și de minunat în modul cel mai dramatic posibil.
Nu dai niciodată de oameni din întâmplare. Ei sunt trimiși să ne încrucișeze drumurile cu un anumit motiv.
Dacă citind cartea lui Lugand aproape că m-am înecat în suferință și am scos la suprafață multă durere, citind cartea lui Perrin am trăit o altfel de experiență literară. Nu pentru că ar fi aceasta mai puțin dramatică decât cealaltă, ci pentru că multe emoții au fost deja eliberate, consumate, acceptate. Așa am reușit să mă bucur de un citit curat. Trist într-adevăr, dar deosebit de înduioșător. În timp ce citeam mi-am dat seama că este prima carte cu un conținut trist de care mă bucur real. M-am bucurat și de celelalte însă nu am avut timp să observ atât de bine conținutul și scriitura, întorsăturile de situație, poate umorul când eu citeam printre lacrimi.
Cartea lui Valerie Perrin este cartea cu cele mai multe lecții de viață. Citate potrivite plasate bine în carte astfel încât să fie văzute, sa fie asimilate.
Trebuie să înveți să oferi absența ta celor care n-au învățat cât de importantă este prezența ta.
În Apă proaspătă pentru flori am găsit umor, ironie, speranță, moarte. Am întâlnit viața unei mame distruse după ce și-a pierdut fiica într-un incendiu. Cartea urmărește viața acestei mamei, de la speranță, la ruinare, la decădere, la supraviețuire, la iubire, la trăire. Am mai găsit povești diverse, adulter, iubiri mature la vârste la care mulți nu se mai gândesc la iubire. Am întâlnit sentimentul de vinovăție, un sentiment greu de trăit cu el. Și am mai găsit și mister. Un mister care se dezvăluie ușor-ușor până la finalul cărții lăsând povestea să curgă într-un ritm molcom.
Ce frumos este astăzi afară! În fiecare zi mă întâlnesc cu frumusețea lumii. Există, desigur, și moarte, durere, timp urât, Ziua Tuturor Sfinților, dar viața iese întotdeauna la suprafață. Mereu există o dimineață când lumina zilei este frumoasă și iarba crește din nou pe pământurile pârjolite.
O poveste despre viață, iar viața pentru unii este mai intensă, pentru alții mai dureroasă, pentru alții plină de șotii, oricum ar fi, tot viață se numește, chiar dacă uneori greutățile sunt prea apăsătoare. În Apă proaspătă pentru flori am vizionat filmul unei povești despre viață. O viață diferită și diversă, dar tot viață.
Text scris de Iulia Dumitrescu.