Poftă bună!

Vara aceasta am lăsat-o mai moale cu gătitul. M-a izbit o mare lene de bucătăreală, bine, căldura care a stors vlaga din mine a adus o mare lene în general. Însă clar în bucutărie a lovit cel mai tare.

Nu, nu am trecut mai mult pe mâncare comandată sau cine în oraș. Pe acestea le păstrăm pentru pofte mai mult și uneori când chiar nu avem cum să punem o mâncare pe masă, altfel eu sunt adepta mâncatului acasă cu mâncare preparată în bucătăria mea. Chiar dacă nu am mai pus aragazul la treabă, de o salată tot am avut energie. Sau mâncăruri rapide și ușoare care nu necesită prea multă preparare termică.

În weekend m-am răsfățat cu mâncare bună gătită de alți oameni. Că na, așa-i când nu ești la tine acasă, te bucuri de munca altuia. Astăzi însă nu se mai putea, țipa frigiderul de gol ce era.

Aveam în dulap de ceva vreme acest orez negru pe lângă care mă tot învârteam pentru că nu știam ce să îi fac, nu am mai gătit până acum orez sălbatic, nici nu am mai mâncat, dar astăzi i-am dat o șansă.

Am umplut o oală cu apă, nu am măsurat nimic, pe pungă scria să pun apa de șase ori cantității de orez. Eu doar am pus apă cât am considerat că ar fi suficient. Am spălat bine acest orez, apoi l-am pus în apa ce dădea în clocot și în care pusesem înainte o linguriță de sare. L-am lăsat să fiarbă cam 40 de minute și l-am amestecat din când în când, la final l-am scurs în strecurătoare.

Am pus la rumenit două bucățele de unt, peste care am turnat câte o cutie de porumb și una de mazăre, n-aș putea să spun exact de ce, așa am considerat eu că ar trebui să se potrivească, însă sunt convinsă că orice legumă poate însoți acest orez de la dovlecel, la ciuperci, chiar morcov.. La final am pus orezul și am mai amestecat cât să se întâlnească toate aromele. Nu am asezonat cu nimic, cu toate că eu sunt mare fană anumite condimente în bucate. Nici cu sare nu am mai completat. Orezul acesta are el o aromă a lui pe care am simțit nevoia să o simt, să nu o acopăr cu condimente. Este foarte sățios și foarte bun la gust. Ca textură aș spune că este ușor, dar foarte ușor gumat.

A plăcut și familiei, copilul a fost reticent la început, evident pentru că așa sunt ăștia micii programați, să respingă mâncăruri care nu le sunt familiare. Am împărțit farfuria, a acceptat să guste, pentru că aici se dă cea mai mare bătălie: la gustat. A primit notă de trecere din fericire.

Mai jos este poza cu o farfurie completă. Pulpele de pui nu sunt prăjite, sunt gătite într-o tigaie dry cooker fără ulei, însă din grăsimea lor se formează această crustă la final când se elimină apa.

Dacă nici ăsta nu este mâncat sănătos, data viitoare pun poză cu ciorba de burtă pe care am mâncat-o-n weekend ca să scandalizez internetul :).

Text scris de Iulia Dumitrescu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.