Am citit: Șefa – Marie NDiaye

Nici nu știu cum să vă zic eu despre romanul acesta. De ce să-l citiți, de ce să vă dați din timpul vostru pentru a satisface o curiozitate literară? În primul rând ca să vi se facă foame. Da, chiar așa, citiți Șefa și vă puteți imagina într-un restaurant select, fin, rafinat, la o masă cu față de masă albă, impecabil de albă, ospătari care nu fac altceva decât să vă servească pe voi și să vă acorde doar vouă toată atenția lor, să vă zâmbească la fiecare îmbucătură când închideți ochii satisfăcuți până în străfundurile cele mai intime ale papilelor voastre gustative. Să vină pe rând feluri diverse și diferite de mâncăruri. Nu știți ce mâncați, nici nu contează, sunt toate delicioase. Divine. Cartofii se topesc în gură, se simte gustul unturii de gâscă, pateul este cremos exact ca un norișor pe care vi-l imaginați la ospăț, vinul este licoros și exact cât trebuie de rece, carnea este suculentă. Vă dau lacrimile la prima îmbucătură, de uimire, cerul gurii se arcuiește și devine dureros căci niciodată nu a primit ceva atât de fin, de rafinat, de simplu și de gustos în aceeași măsură. O contradicție culinară, o contradicție a timpului.

Bun, acum că ați înghițit în sec, v-ați și trezit din reverie, ați luat o gură de apă să treacă gustul de rață caramelizată pe pat de cartofi dulci trași în untură de gâscă crescută la fermă în Franța, în al doilea rând ați putea citit această carte din perspectiva unui portret psihologic. O femeie provenită dintr-o familie săracă, semi analfabetă, reușește să să își deschidă propriul restaurant într-o lume dominată de bărbați. Este șefa propriului local, își inspiră colegii de bucătărie, devine celebră în ale gastronomiei, primește stele în recunoaștere, apare în ziare, i se cer interviuri. Dă dovadă de o pricepere înnăscută care o duce pe culmile succesului gastronomic. Succes pe care nu și-l dorește.

Este totodată și un roman de dragoste, povestea este spusă din perspectiva ajutorului de bucătar, un bărbat mult mai tânăr decât Șefa care i-a purtat o dragoste nemărturisită și neîmpărtășită ani de zile. El povestește publicului larg cum era exact această femeie care în ochii săi a fost nu mai puțin de extraordinară, nu mai puțin de inteligentă, devotată, hotărâtă, calmă și loială crezului său, lucruri care au dus-o la reușita într-o lume care nu o dorea, o lume a patriarhatului.

Nu este un roman care vă învață să gătiți, nu se regăsesc rețete, doar denumiri culinare când și când, fiind urmărit mai degrabă caracterul personajelor decât ce se află în farfurie.

Am citit acest roman într-o pauză de la altele, altceva față de ce citesc acum în mod obișnuit, am zis să îi dau o pauză lui Murakami înainte de a-l relua și orice pauză este binemeritată, ca o gură de aer diferită, mai limpede, mai clară.

Text scris de Iulia Dumitrescu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.