Bineînțeles că se zboară, însă știrile cu situațiile dificile de zbor sunt reale.
Înainte de venirea verii și de începerea concediilor, se zbura în condiții foarte bune, chiar dacă mai existau întârzieri, nu erau solicitări foarte mari. Acum în schimb cererea este mare, iar oferta nu o poate egala.
Da, există o problemă a bagajelor de cală, în aeroporturi sunt valize, multe la număr, încercuite cu bandă fix în aeroport, pe unde trec oamenii, au un afiș cu numele companiei aeriene și atât. Uneori bagajele nu mai sunt încărcate în avion, alteori sunt descărcate după multe ore sau multe zile. Toate au legătură cu lipsa de personal. Nu au angajați pentru că au renunțat la ei în timpul pandemiei când aeronavele au fost reținute la sol, iar acum lipsa personalului ridică multe probleme.
Când am aterizat în Bergamo, erau valize chiar și afară, unde oprește autobuzul care transportă pasagerii de la avion, iar zona de ridicare bagaje era înțesată cu valize abandonate, unele împrejmuite cu bandă, altele doar lăsate jos lângă banda care le transportase. Bergamo este un aeroport micuț, prin urmare spațiul lor de depozitare este limitat, probabil mai multe bagaje sunt abandonate pe Otopeni, însă vizual se vede altfel când spațiul este generos.
Noi am preferat să renunțăm la bagajul de cală, deși aveam nevoie de el, ne-am compactat în bagaj pe care l-am luat în avion. Am plătit o taxă extra de 300 de lei pentru o valiză de dimensiuni reduse pe care să o putem lua în avion. Am calculat la limită hainele, pe zile. A curs înghețată pe bluză și s-a pătat, aia e, o purtăm așa, nu leșină nimeni. Trei persoane ne-am organizat în 2 valize mici și 2 rucsacuri. Pe lângă haine am avut și încălțări de schimb, prosoape de plajă, jucării de plajă, cărți de citit, laptop, necesarul de igienă de la șampon la periuțe de dinți. Toate ocupă spațiu, însă am mutat în recipient mici tot ce s-a putut muta și astfel am organizat un portfard de dimensiuni foarte reduse. Este greu să te restrângi, însă nu imposibil.
Când am plecat spre Italia verificarea și vama au mers ca unse, în nici jumătate de oră eram la poarta de îmbarcare, ceea ce ne-a oferit un avans de o oră și jumătate. Nu știi niciodată cât de mult te întârzie aceste proceduri și este necesar să îți aloci timp. Din momentul acela au început să curgă mesajele de întârziere. Zborul care trebuia să fie la ora 18 a reușit să se înfăptuiască la ora 22. Patru ore întârziere ne-au pus neuronii pe bigudiuri.
Ce să faci cu copilul atâtea ore în aeroport?
A ajutat foarte mult că era copilul dormit de prânz, altfel este foarte posibil să nu fi recuperat o parte din neuronii leșinați.
Am fost plină de surprize, în cazul nostru ajută pentru că avem un copil orientat spre nou și wow și surpriză, comoară și cadou. Noroc că am citit acum ceva vreme Cele cinci limbaje ale iubirii și m-am prins din timp cum funcționează lucrurile.
Am avut carte nouă pe care să o citim la somn, însă am început să o citim din aeroport. Orice este de citit la noi asigură o bună bucată de liniște atâta timp cât povestea curge.
Pentru că este în perioada de caută și găsește, am avut carte nouă cu această activitate. Caută și găsește elemente pe o pagină încărcată a mai adus iar o perioadă de respiro.
Am avut pregătită o micuță caserolă cu fructe liofilizate. Am ales această variantă pentru că îi plac copilului tare mult și pentru că nu se strică, vorbim totuși de iulie cu temperaturi ridicate, plus că mă așteptam să dăm peste întârziere, soțului i se anulase zborul cu totul cu două zile înainte.
Când plictiseala a intervenit iar, și Doamne-ferește să acceptăm și ceva plictiseala, ideea e că eu aș fi putut accepta varianta cu plictiseala, însă am vrut să evit orice fel de tantrum sau supărare, erau destui oameni obosiți și cu nervii întinși ca să mai asculte și un urlat. Cel puțin nu venit dinspre mine. Dacă am putut evita, am evitat cu simț de răspundere. Prin urmare, când plictiseala a invadat spațiul, ne-am jucat cu palmele.
În ultimă instanță rămâne la putere plimbatul, analizatul aeronavelor, urmăritul avioanelor care decolează sau care aterizează, eram totuși în aeroport și am zis să profităm de el cu tot ce ne poate oferi.
La decolare am oferit o acadea fără zahăr cu vitamine și fructe. Nu sunt împotriva zahărului și mie îmi plac dulciurile, însă prefer să îl evit atunci când copilul este surescitat de oboseală. Aleg să își desfunde urechile cu ceva care produce mai puțină energie decât ar aduce zahărul.
La întoarcerea acasă am avut mai multe emoții, zborul era programat în jurul orelor de dormit, prin urmare am sărit peste etapa somn. Copilul are cinci ani jumătate, nu mai depinde de somn în totalitate, însă lipsa lui se simte din plin. Ca în orice zi în care îți faci planuri și vrei să te asiguri ca este toată lumea odihnită și îți propui mintal o trezire matinală mai târzie, vine copilul și îți dă planurile peste cap și se trezește la 6 dimineața, asta după ce toată noaptea s-a foit prin tot patul și s-a asigurat că nu îți lasă loc nici cât se te întorci de pe o parte pe cealaltă pentru că trei sferturi de pat trebuie să rămână libere și nefolosite. Din fericire întârzierea a fost de doar o oră și jumătate, mult mai puțin decât la dus, timpul a trecut mai repede. Am reluat procedeele de la plecare, am citit, ne-am jucat. Oboseala a adus în plus ceva agitație și un volum ridicat în vorbire. Urechile mele au rezistat.
Prin urmare se zboară, uneori cu întârzieri mari, alteori cu anulări, ceea ce este neplăcut, categoric. Eu am fost convinsă că nu ne întoarcem din drum, chiar și când soțul era neîncrezător când se depășiseră trei ore de întârziere.
Așteptările acestea mă scot din confortul meu obișnuit. Să stau ore întregi și să aștept îmi deturnează elefantul. Am reușit și eu să citesc din cartea mea câteva pagini, atunci când nu era necesar să mă ocup de copilul plictisit.
Sper să vă fie utile informațiile și să nu vă lăsați copleșiți de știri negative. Am auzit eu că puteți realiza orice vă propuneți.
Text scris de Iulia Dumitrescu.