Așa cum în Milano am rămas cu experiența de la giro pizza pe care o pomenesc ori de câte ori am ocazia, așa probabil că îmi voi aminti de zoo acesta pe care l-am vizitat și care mi-a umplut sufletul de bucurie.
Am lăsat bolovanii și cărămizile puțin deoparte și am purces spre un Zoo Safari. Știam de el de câțiva ani de la prieteni care fuseseră deja, tot în Italia, dar în altă zonă. Plimbându-ne în sus și-n jos pe șoselele patriei italienilor am tot văzut un afiș cu zoo safari. Acest zoo s-a dovedit a fi la o oră cu mașina din Rimini, lângă un mare parc de distracții, Mirabilandia aflată în Ravenna.
Știți cum ziceam deunăzi să nu uităm copilul din noi care mereu are de recuperat câte ceva, ei bine de data aceasta copilul din mine a fost la fel de entuziasmat și de exaltat ca și copilul de lângă mine.
Woow! Uite, uite, uite. Uite acolo ce coarne are! Ai văzut acolo? Parcă aveam o mașină plină cu copilași și nu o mașină cu un copil și doi adulți.
Am intrat cu mașina pe o poartă mare care s-a deschis automat și am pătruns în lumea animalelor erbivore și libere. Doar girafele erau înțărcuite, însă celelalte animale libere le vizitau nestingherite.
Un teren vast cu dealuri mici și văi cu râu și multe bălți pe alocuri servește drept adăpost pentru mai multe animale mari. Nu este puțin lucru să treacă pe lângă mașina în care te afli un animal masiv, spre tonă, cu coarne drepte și să îți ții puțin răsuflarea să nu hârșâie deloc mașina. Ori să aștepți să se ridice cămila care s-a așezat să se odihnească fix în fața mașinii.
Am intrat la lei și la tigri ca la închisoarea de maximă securitate. Cel puțin așa spun filmele. Un domn într-un observator dirija porțile. Deschidea prima poartă, intram într-o zonă tampon, abia după ce se închidea complet poarta, o deschidea pe a doua având acces la animalele sălbatice. Geamul nu se deschide, nu te joci cu natura, mai bine să te simți bine decât să pleci acasă fără o mâna. Adrenalina există chiar și așa din interiorul mașinii. Oricât de blindat ai fi, te simți vulnerabil în fața animalelor de pradă.
Pe unde mergeți, pe unde ajungeți căutați aceste zoo, probabil va mai dura o viață până va apărea măcar unul și la noi. Știu că Italia are mai multe, Anglia are, merită văzute. Pare mai la îndemână un zoo safari decât un safari real, în tot cazul.
Zoo acesta are și o zonă pietonală, cu căprițe libere ce pot fi hrănite cu popcorn cumpărat de la intrare. Mai găzduiește și multe păsări și animale de mici dimensiuni, reptile și vitrine cu animale împăiate.
Există și alternativă la mașină dacă nu vrei să intri cu ea în zoo, o poți lăsa de la început în parcare, au niște trenulețe acoperite cu plasă de jur împrejur și un ghid te plimbă prin țarcuri.
Senzația de a fi atât de aproape de animale mari, de a nu le vedea după garduri și grilaje, lenea cu care se plimbă ele într-un perimetru vast, circuitele de apă, ouăle de struți, toate au creat în mine senzația de nou, de wow, de bucuria unei experiențe inedite. Și vă spun sincer că mergeam și dacă nu aveam copil, mergeam pentru mine și pentru bucuria din mine.
Vă doresc să vă găsiți experiențe care să sădească în voi semințe ale bunei dispoziții la care să vă puteți reconecta cu ușurință ori de câte ori vi se face dor.
Înapoi la explorat.
Text scris de Iulia Dumitrescu.