Am ajuns în Rimini luni spre marți noaptea după multe ore după ce închisesem ușa casei. Scriu un text separat cum este cu zborurile în perioada aceasta, dar mai ales care a fost experiența noastră. Se zboară, dar greu și cu multe întârzieri, dar mai ales cu anulări.
Rimini are ieșire la Marea Adriatică, în regiunea Emilia- Romagna și momentan nu are zbor direct din București. Din ce am înțeles ceva low cost va implementa de anul acesta o cursă București- Rimini. Pentru noi varianta cea mai bună a fost să aterizăm în Bologna iar de acolo cu mașina aproximativ o oră până la Rimini. Da, obositor, în alte condiții comoda din mine probabil că nu s-ar aventura.
Când ne-am trezit am luat copilul de o mână și am purces spre plajă. Am fost surprinsă să găsesc o plajă cu nisip foarte fin. Am găsit și foarte multe scoici și câteva pietre de forme și mărimi interesante. Dacă plaja are scoici și pietre pentru mine este nu doar perfect, ci chiar un vis împlinit. Iubesc pietrele cu forme și culori interesante, ador stâncile și orice lespede îmi aduce bucurie. Tot bucurie în stare pură este pentru mine să zgârm prin nisip să găsesc cea mai frumoasă piatră dintre toate sau care este diferit sculptată de mângâierea apei, ori poate cea mai colorată scoică.
Eu sunt obișnuită cu plajele din Grecia care sunt fâșii uneori lungi de nisip, însă de cele mai multe ori foarte înguste. Nu îmi displac, oferă un fel de intimitate însă uneori pot fi înghesuite. În Rimini am găsit o plajă infinit de lungă, însă lată cât pentru o hoardă de turiști ce probabil nu se va lăsa așteptată din august încolo.
Luna iulie aduce temperaturi ridicate, mai ales în contextul actual al acestui val de caniculă, însă nu este foarte aglomerat pentru cât de mulți turiști poate susține plaja aceasta.
Sunt pentru prima dată în Rimini, până acum în Italia am vizitat orașele sufocate de turiști și pe care le caută lumea în general și Alpii dârzi care mi-au dat stări halucinogene de la altitudine. Nefiind sezonul estival când aproape că se închide țara, sunt foarte mulți vârstnici și mulți copii mici. Iar eu apreciez întotdeauna oamenii care abia se țin pe picioare, însă au chef să se distreze, să se plimbe pe malul apei chiar dacă își înfundă bastonul în nisip. Este ceva ce le lipsește bătrânilor din țara noastră: cheful de viață. Nu știu exact cine sau ce le-a răpit acest chef, însă el nu este acolo categoric. Cu excepții, evident.
Este Rimini de vizitat?
Orice este de vizitat, dacă asta îți dorești. Eu nu aveam un scop în acest sens, a fost doar o oportunitate extraordinară care s-a ivit. Ca orice bucățică din Italia are istorie, centre vechi, zone pietonale extraordinar de animate.
Chiar dacă nu am avut un scop din această vacanță, mi-am făcut totuși căutarea despre care scriam acum ceva vreme, cea care mă transpune deja pe linia relaxării și mi-am fixat niște obiective. Voi vedea și în ce măsură vom reuși să le bifăm, totuși nu este vacanță și relaxare chiar pentru toată familia și mai este și o căldură care mai ales la plimbări nu îmbie. Cuptorul din iulie dogorăște cu mare intensitate. Mare noroc cu briza mării care face aerul respirabil.
Text scris de Iulia Dumitrescu.