Urmăresc zilele acestea niște oameni interesanți din toată lumea care vorbesc din experiența lor acumulată în mulți ani de viață. Îi urmăresc cu urechile deschise și extrem de atentă ca să prind cât mai mult din înțelepciunea lor și să pot să aduc și eu în viața mea pentru a fi cât mai echilibrată, așa cum nu am fost niciodată până de curând.
Unul dintre ei a spus că multe lucruri de care ne plângem noi cei mai mulți înseamnă de fapt viață și nu probleme. Un adolescent cu o furtună hormonală înseamnă normalul vieții și nu o problemă. La fel și o aglomerație în trafic, la fel și o ploaie de primăvară, la fel și frigul de iarnă (poate nu neapărat cel din case).
M-a lovit această informație fix în moalele capului numai amintindu-mi de câte ori am văzut eu probleme peste probleme și mai puțin viața normală. Chiar foarte de curând m-am descărcat la una dintre prietenele mele de un greu pe care îl aveam atunci, un moment de oboseală. Am observat la mine că atunci când sunt obosită tind să caut vinovați pentru că îmi este mai ușor așa decât să mă așez și să spun am obosit. Eu nu obosesc niciodată, sunt varianta umană a unui robot. Pot să… foarte multe….și încă mai cred asta…
Copilul care plânge mult, copilul care nu doarme cât ne dorim noi, soțul care nu este acolo să ne ajute pe noi, laptele care nu vrea să vină când vrem noi. Pe toate le-am văzut probleme, am căutat soluții, cum să fac să-mi fie bine, să-mi fie ușor, cum să controlez, să anticipez, să rezolv.
Viața vine așa cum este ea, trebuie doar trăită, nu rezolvată. Și probabil dacă nu mi-aș mai pune așteptări sus pe piedestal, nici nu aș mai observa că lucrurile nu se desfășoară în direcția pe care o doresc eu, ci în direcția firească a vieții. Și ar fi categoric mult mai ușor de dus.
A fost momentul meu de conștientizare în care am văzut clar că problemele mele sunt prea puțin probleme și mult mai mult viața pentru care mă aflu aici.
Să aveți sărbători pline cu oameni dragi, să vă simțiți bine, să lăsați pentru câteva zile deoparte lumea mare pe care nu o puteți oricum schimba, să închideți televizoarele și să trăiți cu bucurie. Asta vă urez eu zilele acestea.
Articol scris de Iulia Dumitrescu.