Am intrat în teancul cu hârtii și acte. Este o treabă care mă scoate teribil din ritmul meu. Nu îmi place să gestionez hârtiile, de aceea și ajung în teanc foarte mare. Orice hârtie sau chitanță, act, diplomă care ajunge în gestiunea mea sfârșește prin a zace într-un teanc de surate de-ale sale care crește și tot crește până ajunge să iasă din dulap.
Ordine la hârtii și acte am mai făcut de câteva ori când nu se mai putea, când nu mai aveam loc unde să le pun pe celelalte care veneau din urmă, însă mai mult superficial cât să se facă ceva loc o vreme. Niciodată nu am intrat așa serios ca acum în acest hău al maculaturii.
Am luat fiecare dosar în parte și l-am deschis, fiecare hârtie și am citit-o, fiecare fițuică a trecut prin mâinile mele ca apoi să ajungă în mare parte la gunoi. Nu săriți, reciclăm hârtia, dar acestea fiind acte cu date personale vor avea un regim special.
Ce aveam prin dulap?
Dacă fac o listă cu ce nu aveam aș putea să închid acum acest articol și să ne vedem fiecare de viață, dar nu aveți acest noroc, așa că fiți alături de mine.
Din fericire pentru mine, nu gestionez eu chiar toate actele, mie îmi revin în mare parte cele care au legătură directă cu mine. Facturile sunt online, prin urmare și chitanțele tot online, însă avem și chitanțe fizice care nu sunt, cel puțin momentan, transferabile în sistem online. Pe acestea le gestionăm la comun, deși este o responsabilitate pasată mai mult soțului, îmi revine și mie mai des decât aș putea să sper. Însă tot ajung la mine multe, foarte multe foi de tot felul.
Am găsit printre hârtii carnet de sănătatea din acela din cretacic, ușor maroniu, așa era el de la mama lui, cât și un carnet albastru de asigurări de sănătate, ferească Sfânta Drujbă cea degrabă tăietoare de copaci, că mă și mir de ce poate ascunde un dulap. Nimicuri din cretacic, după cum spuneam. Foaie matricolă din școala generală, bună la vremea ei, dar după zeci de ani la ce îmi mai folosește? Trei contracte de la grădinița copilului. Beneficiem de acest sistem unic în care înscriem și reînscriem copilul an de an la grădiniță cu toate hârțogăraiele aferente, inclusiv dosar cu șină. În fiecare an ministerul educației (sau cine a debitat prostia asta) are nevoie de certificate de naștere, de căsătorie, de buletine, toate în copii și în original ca să poți dovedi în fiecare an că ai/n-ai divorțat, că este încă al tău copilul și cum l-ai dobândit, că poți plăti dările așa că adeverința de salariat este un must have al sezonului. Acest contract se semnează în dublu exemplar și fiecare parte are câte unul. Plus alte acte adiționale care se adaugă la contract pentru orice modificări care urlă după acord și semnături. Toate în dublu exemplar. Dacă ăsta nu-i ăl mai prost sistem existent, aș vrea să știu care îl bate.
O vreme de niște ani am beneficiat de ceva servicii pe la sistemul privat de sănătate. Păi acolo după fiecare vizită la medic primeai la final și raportul. Ceea ce este bine că acolo am avut și eu acces la informațiile care mă vizau și brusc nu mai erau secret de stat, vedeam și eu ce a zis, gândit și crezut medicul. Pe de altă parte am ajuns să strâng pentru mine și copil un consistent teanc de rapoarte, hârtii care între timp au devenit inutile.
Am reușit să strâng un sac de gunoi plin cu hârtii. Dintr-un mare teanc am rămas cu un biblioraft și acela gol pe jumătate doar cu hârtii care mă interesează acum sau de care am nevoie pe termen lung. Sper ca ordonarea aceasta să îmi aducă o ordine în gestionarea hârtiilor cu care nu am o relație foarte bună și să păstrez și să mențin acel biblioraft la limita la care este acum.
Este adevărat că am avut un exemplu bun acasă în acest sens, ai mei au trăit vremuri în care oamenii se pârau unii pe alții mai ceva decât copilașii de grădiniță, mereu aveau nevoie să justifice ce au cumpărat și să arate chitanțe. Ei nu reușesc nici astăzi să accepte că acum dacă îți construiești o casă sunt necesare autorizații și cam atât, nu vine nimeni să te întrebe de unde ai luat scândura pe care ai bătut-o-n cuie unde aveai nevoie. Și-n fond, de unde o poți lua, că nu e ca și cum s-ar găsi la liber pe marginea drumului? Ei păstrează chitanțele de la utilități și toate chitanțele de la bănci deși creditele lor s-au terminat de foarte multă vreme. Am preluat acest sistem fără să gândesc, fără să îmi dau seama că nu trăiesc în viața mea, ci în una de împrumut. Însă acum dulapul respiră, iar eu sunt mulțumită de această aerisire bine venită.
Câte hârtii aveți? Cum gestionați actele? Reușiți să le mențineți în ordine și echilibru?
Articol scris de Iulia Dumitrescu.