Mi-a picat cartea aceasta în mâini dintr-o pură coincidență. Nu știam ce tip de carte mă așteaptă. Când am început să o citesc am catalogat-o drept o carte ușurică, pentru vacanță numai bună, nu îmi solicită creierul, mă lasă să citesc altele mai grele, așa cum îmi aleg eu mereu cărțile pe categorii ce țin de solicitarea creierului din dotare.
Am luat cartea aceasta cu mine într-un scurt periplu prin Iași, am avut un moment al meu singură cu mine. Am luat la pas zona pietonală, m-am așezat pe o bancă aproape de hotelul Traian. De mult nu am mai citit afară pe bancă, în aer liber. Am mai ridicat ochii din carte, am privit în jur oamenii, porumbeii cerșetori, copii care alergau păsările, vântul care sufla ușor. M-am întors la carte. Auzeam graiul moldovenesc cu o ureche, cu alta auzeam zgomotul traficului din jur.
Până la final cartea mi-a dovedit că o catalogasem ușor superficial, probabil pentru că începutul a fost destul de plictisitor, însă a recuperat în forță până la final.
Acțiunea cărții se petrece în Milano. Am revăzut imaginar gara centrală din Milano, Porta Venezia, Naviglio, elegantul și somptuosul Montenapoleone, excentricul Buenos Aires și alte câteva elemente de care m-am bucurat acum câteva luni în timp ce trăgeam în plămâni aer rece și încercam să storc de la mine fiecare strop de energie care să îmi susțină periplul.
Este un roman care are câteva teme distincte, cea centrală fiind desigur fidelitatea. Când înșeli? Când treci limita, ce se întâmplă? Zbateri și buciumuri interioare. Întrebări care nu își găsesc răspunsul.
Este un simplu flirt înșelare a celuilalt?
Este un simplu sărut trădare a partenerului?
Cât de mult este prea mult?
Una dintre temele care m-a vizat în mod direct a fost legătura dintre părinți și copii lor. Sunt prezentate în carte câteva familii diferite și fiecare legătură în parte. Cât de multe poți face pentru părintele tău? Cât de apropiat ești de părinții tăi? Ești prelungirea visurilor părinților tăi? Au părinții tăi capacitatea de a-ți accepta orientarea sexuală? Poți să îți îngrijești părintele bolnav și imobilizat la pat? Tu poți să o faci?
Am regăsit în acest roman părintele tiran și distrugător de spirit, părintele empatic și indulgent, părintele atent și prezent, părintele fugar de realitatea din fața lui, părintele ignorant. Atât de multe tipologii pe care le văd și când ridici ochii din cărți, doar că în cărți îmi plac mai mult.
Am trat prin intermediul cărților până acum tema bătrâneților, a morții, a prelungirii prin copil, a iubirii, a vieții de după viața pe Pământ, a cuplului, a câte și mai câte. Au demolat mituri, au trântit bolovani în sufletul meu sau au săpat tranșee, au adus speranță și raze calde de soare.
Fiecare carte citită vine și zgândără puțin în mine, mai scoate de prin cotloane scame uitate. Alte cărți vin și explică, altele vin și vindecă, alte vin și pun conștientizare. Fiecare îmi aduce ceva, fiecare îmi oferă ceva. Eu le ofer în schimb loc în bibliotecă.
Am oscilat pentru fragmentul din final între o descriere a unui loc aparte din Milano sau una dintre descrierile părinților prezentați în carte, am ales fragmentul în care este descrisă mama personajului principal masculin:
Era mama lui, o femeie îngropată sub codul bunelor maniere care-și îngăduia nesupuneri minore: piciorul nervos sub masă, să-și răsucească ceasul pe mână, să mustre din privire unul dintre cei doi copii sperând să țină în frâu posibile atitudini insolente, să servească feluri de mâncare ca să întrerupă discuții aprinse. Avea darul de a potoli semnele de revoltă. A făcut asta bună parte din timpul prânzului, asigurându-se că este o aniversare fără tresăriri, cu muțenia dominantă a soțului ei….
Romanul a fost ecranizat, se regăsește pe platforma NF într-un mini serial de 6 episoade.
Articol scris de Iulia Dumitrescu.