Dragă mamă, te știu dintotdeauna. Pe tine te-am mirosit prima oară, pentru tine am deschis ochii, ție ți-am dat toate zâmbetele mele știrbe, la tine în brațe m-am alinat de fiecare dată.
Când ai început să fii mamă ai copt în tine viață. Ai fost fericită, poate ți-a fost rău, poate bine, ai radiat chiar dacă nu vedeai că strălucești. Apoi ai adus pe lume un ghem de energie. Ți-a fost greu și te-a durut sau poate ușor ca un strănut. Apoi ai născut. Ai pus la pieptul tău făptura aceea vie, mică, cu pielea încrețită însă frumoasă ca o pictură înfăptuită de un pictor celebru.
Acum ești mamă!
Ai hrănit, ai crescut, ai fost epuizată, dar nemaipomenit de fericită. Te-ai îndrăgostit atât de tare de omul mic care îți zâmbește știrb, la început, încât l-ai prețuit ca pe cel mai scump diamant din lume.
Apoi puiul mic a mers la grădiniță și te-ai desprins atât de greu că ai urlat pe dinăuntru ca să fii puternică pe dinafară.
Dar timpul a trecut și diamantul trebuia șlefuit, așa că l-ai dus și la școală și te-ai felicitat că grilajul școlii a rămas intact. Tu pe dinăuntru puțin în comă. Pe dinafară încredere și optimism.
Timpul nu a rămas pe loc, a fost adolescent, student, s-a îndrăgostit, a suferit, te-a făcut să suferi, ai plâns, te-ai mâhnit, te-ai îndurerat.
Apoi a plecat.
Și știi că este firesc și că-i normal și ca s-a dus așa cum și tu ai închis ușa casei tale, însă abia acum pe tine te doare cum n-ai știut că și pe mama ta a durut-o.
Rolul acesta te-a împlinit deși tare te-a epuizat.
L-ai iubit chiar și atunci când te-a respins.
Ți-a dat totul fără să îți ofere nimic concret.
Mamă!
Dragă mamă, noi toți îți datorăm iubire necondiționată pentru că ne-ai dat ocazia să ne naștem.
Dragă femeie, ești sufletul acestei lumi.
Dragă fată, bucură-te, viața ta abia începe.
Dragă copilă, aici trăiești cea mai spectaculoasă experiență.
Să aveți viața ca o mamă: nemaipomenit de fericite chiar și atunci când sunteți epuizate.
Articol scris de Iulia Dumitrescu