Întotdeauna aștept primăvara ca pe ceva care îmi aduce o schimbare majoră. Nu o simt acum chiar din prima zi de primăvară, ci o simt mai degrabă atunci când văd pomii înfloriți și apoi mă bucur de frunzele mici, verzi și crude care se ițesc pe fiecare ramură de pom. Acesta este momentul pe care îl asociez cu nou, cu fresh, cu reîntinerire. Las deoparte gri-ul pe care îl văd toată iarna, ocolesc mai cu spor rahații care îmi ies în cale și mă bucur de culoare.
Primăvara mai aduce din prima zi un obicei al nostru care nu îmi dau încă seama dacă se pierde sau se menține, însă îmi place să cred că vom ține de el și la el ca la ceva sacru. Orice motiv de zâmbet și bucurie trebuie păstrat și perpetuat.
Mărțișorul este ceva ce este al nostru și nu se serbează în toată lumea așa cum ar merita sau cine știe, poate ar trebui să rămână doar al nostru că tot vrem noi să avem ceva ce ne aparține în exclusivitate. Astăzi este despre viață, despre mărțișor, despre zâmbet, despre femeie. Femeia erou.
Femeia este un erou prin simplu fapt că există.
Cunoașteți vreo femeie erou?
Eu am cunoscut-o pe bunica mea care a trăit cu întâia sa născută în timp ce soțul ei era la război, apoi prizonier de război și nu știa despre el nimic. Războiul le-a luat dreptul de ști unul de altul timp de 4 ani, timp în care bunicul era prizonier în Rusia, iar bunica se descurca cu greu să o crească pe mătușa mea.
Eu o cunosc pe mama mea care a născut trei copii și cu care nu a știut ce să facă atunci când a venit revoluția și nu știa dacă soțul ei mai trăiește sau nu. Au trecut multe zile, multe spitale la care a bătut din ușă-n ușă și multe morgi la care a intrat până a aflat că soțul îi trăiește în comă la un spital, mai mult mort decât viu și ciuruit de gloanțe.
Eu o cunosc pe femeia care este cadru militar și care își lasă copiii acasă ori de câte ori este chemată la arme, ori în misiune, ori orice ordin trebuie să execute în cariera pe care și-a ales-o dorindu-și ca armata să nu rămână o lume închisă doar pentru bărbați.
Eu o cunosc pe femeia care este mama care își crește singură copilul pentru că ales să iasă dintr-o relație care nu îi făcea bine și să îi ofere o altfel de familie copilului chiar dacă a ieșit din tiparele familiei tradiționale.
Eu o cunosc pe femeia care nu știe să iasă din relația abuzivă în care trăiește de ani de zile și deși își dorește să le ofere copiilor săi o altfel de imagine despre familie, nu poate mai mult decât ceea ce face fiind prea îngenucheată de propria-i viață.
Toți cunoaștem, toți avem lângă noi, toți vedem o femeie erou la care să ne raportăm.
Femeia erou a zilelor noastre și care va rămâne cu siguranță în istoria modernă este femeia care a plecat în lumea necunoscută din căminul ei cu pruncul de mână sau în brațe pentru a fi sigură că există viață și că există viitor pentru ceea ce ea a creat. Femeia erou la care ne raportăm adesea este femeia care acum luptă cu arma în mână în războaie pe care nu le-a cerut, nu le-a ales și cu siguranță nu le-a dorit, însă își dorește să apere viitorul copiilor săi oferindu-le țara care să le ofere independență și ocrotire.
Vă doresc ca primăvara aceasta să fiți eroii vieții voastre și să apreciați eroinele din viețile voastre.
Articol scris de Iulia Dumitrescu.