Vine sau nu vine primăvara?

Am așa un sentiment că vine primăvara. Este din ce în ce mai soare, nu neapărat mi se pare mai cald, dar îmi dă starea aceea de relaxare pe care o simt primăvara. Grădinile blocurilor sunt pline de ghiocei, zambilele sunt deja ieșite din pământ, parcă și văd copacii care se îmbracă cu haină verde.

Nu zic că am trăit în ultimii ani destul de des astfel de sentimente de primăvară și apoi a venit iarna cu tot cu zăpada aferentă, chiar nu zic. O fi utilă și zăpada, nu zic nu, dar acum chiar este cazul de primăvară.

Am acest sentiment primăvara de reînnoire, de nou, de trezire, de viață. Am un entuziasm că se încălzește, că ziua se mărește că este mai multă lumină și mai puțin înnorat.

Îmi place când este cald să dorm cu geamul deschis și să fiu trezită în cântec de păsărele. Bine, mai mult prin alte părți ale țării și mai puțin prin București, dar nu este imposibil nici așa, cu toate că aici nu îmi plac zgomotele traficului care acoperă orice altceva.

Îmi place să mă trezesc dimineața înaintea tuturor și să văd că este lumină afară, că ziua începe mai devreme, să fiu eu cu mine până începe zumzăitul din casă și bormașina vecinului.

Îmi dau seama că mă cam grăbesc că încă este februarie și oricând situația se poate schimba, mai ales că în țară prin unele zone este viscol, zăpadă mare și temperaturi foarte scăzute, mai ales că din ce am văzut la meteo prin unele zone, mai aproape de granițe suflă chiar crivățul. Însă partea bună când vorbim de vreme este că mereu apare soarele oricât de grea se arată o iarnă.

Aproape de mine este o alee pe care îmi place tare mult să merg. Este ferită între două blocuri lungi. Este umbroasă cu mulți copaci și grădini generoase. Grădinile sunt îngrijite, au flori diverse de când se ivesc ghioceii și până toamna târziu când cade bruma pe ultimii trandafiri înfloriți. Îmi place aleea aceasta mai mult decât îmi plac unele parcuri din zonă pentru că diferența contă în florile în diverse culori, explozia de verde care se ițește pe un pământ orânduit după viziunea cuiva care își dă interesul să întrețină o grădină de care se bucură atât de mulți ochi. De cum să încălzește puțin mai văd câte o mâță care își leagănă coada leneș de pe pervazul câte unui geam și se uită cu superioritate pisicească la noi trecătorii de pe alee. Adevărul este că pare tare liniștită zona aceea atât de ferită de străzile aglomerate, acolo pare că oamenii nu prea se enervează pentru că este suficient să se uite pe geam, să vadă natura și imediat vizualul le conferă liniștirea după care tânjim toți.

Vinerea întotdeauna a fost ziua în care m-am simțit cel mai bine, încrezătoare, cu speranță. Într-o parte a vieții mele era ziua în care începeam să trăiesc după o săptămână în care mă târam și încercam să nu mă sufoc. Acum învăț de ceva vreme să trăiesc în fiecare zi, astăzi mă bucur de soare și de aleea pe care voi merge în curând, dacă mâine ninge mă voi bucura de zăpadă, însă tot mai tare îmi place perspectiva unei primăveri.

Deschideți geamul, vine aer rece de afară care flutură perdelele de până și nasul meu veșnic înfundat mă lasă să respir puțin.

10 curiozități despre primăvară | AniDeȘcoală.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *