În special pentru a sta la o coadă nu au oamenii timp. Și nu, nu fac stânga împrejur și nu renunță la coadă, magazin sau ce o fi, pur și simplu trec în față doar fluturând din mână că au un produs sau că doar întreabă ceva la casă. Nu te întreabă dacă ești ok cu decizia lor, nu așteaptă un răspuns, doar te anunță, flutură din mână și îți arată cum se procedează.
Asta mi s-a întâmplat mie multă vreme destul de frecvent într-o perioadă în care clocoteam, mă enervam, însă îi lăsam să își vadă de ale lor. Nu îi opream din drum cu toate că atitudinea asta mă deranja.
Între timp am zis că dacă îi las să meargă în fața mea, măcar să nu mă mai enervez. Îi las și gata, dacă mă enervez atunci ar trebui să le spun că nu sunt de acord și să își aștepte rândul ca noi toți ceilalți muritori.
Recent am și deschis gura. Am apucat să spun în timp util ceva, înainte ca cel care trecea pe lângă mine razant să ajungă la casa de marcat, practic l-am întors din drum.
Eram în farmacie, voiam să cumpăr ceva, însă mai înainte aveam nevoie să întreb dacă au acel ceva. Știam că sunt șanse destul de mici să găsesc pentru că verificasem online înainte și cam peste tot erau stocuri epuizate, însă am zis să încerc și fizic. Erau două case de marcat, una ocupată cu un client, alta ocupată cu o farmacistă care avea altă treabă și care mă ignora cu desăvârșire. Am așteptat la o distanță regulamentară în speranța că rezolv repede și ies. În urma mea au mai intrat două persoane dintre care un domn tare grăbit, care m-a anunțat efervescent și hotărât în timp ce se îndrepta spre casa liberă că el doar întreabă ceva. Moment în care gura mea s-a deschis, singură și fără intenția mea și am auzit-o spunând că și eu tot să întreb ceva aștept.
A pus domnul frână cam cum punea diavolul tazmanian în desene când se oprea din cursa lui în viteză, din aia cu scârțâit de talpă pe gresie, s-a întors brusc spre mine ușor străveziu la față, e clar că pe asta nu o văzuse venind și mi-a zis agitat să întreb ce mai aștept.
Aaa nimic, ce să aștept și eu pe aici, doar îmi place să privesc peisajul din farmacie, mă mai uit la câte un medicament, mă gândesc cum mi-ar sta mie cu un șampon în păr, din astea de zi cu zi. Aș fi zis dacă aș fi fost pe vreo scenă, ceva, că în realitate nu te pui cu oamenii grăbiți, mai ales când ții la fața ta. Iar eu țin. Totuși, nu m-am putut abține și i-am zis că aștept o farmacistă care să mă lămurească. Cum și zâna farmacistelor era prin preajmă, a fluturat puțin bagheta magică și farmacista cea ocupată a devenit disponibilă. M-a lămurit, nu aveau, am ieșit și am cedat locul. Am întârziat omul grăbit cu circa 2 minute, oare s-o fi descurcat cu timpul ăsta?
Un sfat,NU mai aștepți farmacista să-ți facă semn…stai mult și bine ( ea chear dacă nu are treaba, tot are). Spui ” îmi cer scuze ca va deranjez ( sa nu aibe ce comenta începi cu asta) o întrebare”
Nu mă grăbeam, nu era vorba de farmacistă, ci de schimbarea mea de a nu-i mai lăsa pe alții să-mi taie fața.