Am descoperit ceva nou la mine: că îmi place tutunul.

Am fumat ceva ani, nu mai știu câți, nu i-am mai numărat de mult. M-am chinuit tare mult să țin acel fumat sub control. Ba m-am lăsat, ba m-am apucat, ba număram țigările pe zi, ba fumam în neștire. Mă ascundeam după fumat pentru a-mi justifica furia, nervii, reacțiile exagerate. Acum 8 ani am reușit să închei acest capitol al vieții mele, cu toate că nici acum nu sunt convinsă cu toate celulele ființei mele că este definitiv.

Între timp am descoperit că nu agreez deloc fumul de țigară, nici în aer, nici pe haine și mai ales nu în păr. Că nu apreciez oamenii care își aprind țigara lângă mine la masă când eu încă mănânc. Și chiar dacă nu mănânc. Detest chiștoacele de peste tot, chiar și în cele mai frumoase colțuri de natură. Mă irită oamenii care fumează în locurile de joacă, în nasul copiilor.

Mă deranjează teribil mirosul unor țigări. Este ceva rău acolo. Iar izul răspândit de unele țigări electronice îmi răsucește stomacul ca într-un dans de toreador cu taurul fioros.

Cu toate acestea, am descoperit că îmi place cum miroase tutunul, cu condiția să fie un miros discret și nu unul intens care mă amețește.

Am descoperit pur întâmplător și fără intenție un parfum cu note de tutun. N-aș fi crezut niciodată că pot pune pe mine un parfum care să miroasă și a tutun când fumul de țigară mă deranjează atât de mult. Dar tutunul este tutun și țigara este țigară.

Acum ceva vreme, dar nu foarte demult, o prietena de-ale mele mi-a oferit în dar un trabuc adus chiar din mama tutunului de calitate, Cuba. L-am pus la loc de păstrare într-o cameră care nu îi oferă cel mai bun ambient, este drept. E uneori prea cald, alteori prea frig, bine că nu are umiditate, măcar e puțin protejat. Din când în când il mai iau, mă uit la el și îl miros intens și cu nesaț. Mă duce gândul imediat pe o plajă cu nisip fin iar eu țin în mână o frunză foarte uscată de tutun care se fărâmițează la prima atingere, în timp ce un vânt fierbinte îmi zburătăcește buclele în toate direcțiile. Apoi îl pun înapoi pe raft și eu sunt tot aici cu polarul pe mine. Aerul cald este de la o aerotermă. Și nici nu știu cum arată frunza de tutun pentru că nu am văzut niciodată una, cu toate că la un moment dat în țara noastră se cultiva intens tutun.

Universul s-a uitat la mine din imensitatea lui și a zis să îmi facă o bucurie. Așa că înainte de Crăciun a ajuns la mine pe căi atât de nebănuite un set luxos de aromaterapie, ceva ce m-a făcut să fac șpagatul pe două scaune. Dacă aș fi fost Van Damme. Setul acesta conține și un ulei pentru mâini și corp cu note de tutun. Putea să miroasă a vanilie, a scorțișoară să fie în ton cu atmosfera, a lavandă să mă linișteacă la cap, dar el miroase a tutun. A trabuc gros, rulat manual de o cubaneză drăguță, care face asta de plăcere și nu ca parte dintr-o mafie locală.

Tutun! Cine ar fi crezut!? Eu clar nu.

Cum se fumează şi apreciază un trabuc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *