Am fugit în viața aceasta de Paulo Coelho aproape-aproape cu viteza luminii, în egală măsură cum am fugit de Dan Brown. Mi-a scăpat totuși printre degete Codul lui DaVinci pe care l-am citit, devorat și apoi am văzut și filmul în care joacă Tom Hanks. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut stilul realxat de scriitură, lejeritatea cu care introduce noțiuni ca numărul lui Fibonacci, sau coduri secrete și puzzle-uri de descifrat. M-am lăsat dusă de filmul din capul meu și am trăit cartea prin toți porii.
Apoi am renunțat la Brown, așa cum am renunțat la Coelho fără ca măcar să fi deschis o filă. Am renunțat pentru că mi se părea prea comercial și prea de marketing. Toată lumea pe toate drumurile putea citi Coelho. Era prea pe înțelesul tuturor, fără însă ca toată lumea să și înțeleagă valoarea cărților sale.
Cum spuneam aici că voi scrie despre două dintre cărțile recomandate de Irina, aceasta este cea de-a doua.
Când iți dorești ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.
Este primul citat care mi-a rămas în minte și mi se tot rotește de atunci, din Alchimistul, care este aparent o carte ușor de citit. Atât de fluidă în scriitură încât în câteva ore este citită din scoarță-n scoarță.
Da, m-a dus și această carte în filmul ei. Am simțit nisipul sub tălpi și mi-a făcut un dor nebun de a răsfira printre degete puțin nisip încins de soare. Să mă joc cu mâna prin mici dune de nisip în timp ce stau pe un șezlong și privesc în zare cum se vălătucește marea sub soarele dogoritor.
M-a dus în filmul celo 1001 de nopți cu baldachine și corturi, cu foc de tabără și curmali ce străjuiesc de umbrar în deșertul nemilos.
M-a făcut să îmi doresc ca Universul să lucreze și în favoarea mea și să îmi împlinesc și eu Legenda Personală întocmai ca flăcăul păstor de oi. M-a făcut să îmi doresc să am tenacitatea, curajul, calmul, liniștea și inteligența acestui tânăr.
M-a făcut să înțeleg că-i în regulă să am îndoieli, dar drumul meu este tot acolo. El mă așteaptă indiferent de câte cărări îi adaug eu.
Un singur lucru face visele imposibile: frica de eșec.
Am citit cartea aceasta cu ochii larg deschiși, lucru care nu a fost ușor tocmai pentru că m-a furat ușurința cu care am dat pagină după pagină. Însă aproape fiecare pagină a avut câte o propoziție care mi-a mai deschis puțin mintea. Sau m-a facut să mă opresc și să contemplu profunzimea din spatele cuvintelor.
În prezent stă tot secretul; dacă dai atenție prezentului, poți să-l îmbunătățești. Și dacă îți îmbunătățești prezentul, tot ce se va întâmpla apoi va fi mai bine. Uită de viitor și trăiește în fiecare zi din învățăturile Legii și cu încrederea că Dumnezeu are grijă de copiii Lui. Fiecare poartă în sine veșnicia.
Și deși pare atât de simplu când citesc și îmi pare că și eu pot urma niște exemple înscrise într-o poveste atât de duioasă, în realitate este mult mai simplu să mă bălăcesc în propriul sine cunoscut decât să fac un efort și să creez o realitate în care să îmi fie și mie drag să trăiesc.
Totul în viață este numai semne. Universul este creat într-o singură limbă pe care toată lumea o înțelege, dar acum a uitat-o.
