Am participat recent la un curs la succestraining.ro unde am primit o bibliografie. Deși pe cele mai multe le-am citit deja, voi vorbi doar despre două dintre ele, deși ele merită toate suficientă atenție, însă am decis să nu expun întreaga listă.
Până la acest curs nu am auzit de Puterea prezentului de Eckhart Tolle. În tot cazul, dacă mi-a răsărit vreodată prin fața ochilor, nu mi-a atras nicicum atenția.
Cumva m-am apucat să o citesc deși concomitent mai citeam încă 3 cărți, i-am făcut și acesteia loc. Este singura carte căreia n-aș putea să îi fac un rezumat oricât de scurt dacă m-aș apuca. Mi-ar fi greu să extrag și câteva idei principale. M-am întors și am recitit fragmente întregi pentru că nu înțelegeam ce a vrut autorul să spună. Sau nu eram atentă. Iar aceasta este o carte care se citește cu ochii larg deschiși. Nu îți permite să o citești fiind cu mintea în alte șapte părți.
Este unica și singura carte pentru care m-am luptat să rămân trează indiferent de momentul zile în care o citeam. Citeam și simțeam cum mi se închid ochii, cum m-aș fi rezemat puțin de un perete și aș fi tras un pui de somn. Am citit-o seara, dimineața abia trezită, în timpul zilei, la prânz, la diferite ore, am dus un fel de experiment al meu cu mine și cu cartea. Rezultatul de fiecare dată același. Cu greu reușeam să citesc un capitol întreg. Atâta efort pentru o carte n-am mai depus niciodată.
Eckhart Tolle prezintă lucruri pe care le știam în linii mari grație neuroștiinței, subiect pe care îl urmăresc de ceva vreme. Dacă nu-ți păzești mintea ea tinde să fugă fie în trecut pentru a rezolva situații aparent rămase fără finalitate sau pentru a prezenta perspective diferite, fie în viitor unde creează scenarii posibile, așteptări și alte cele. Este extrem de dificil pentru mine cel puțin să îmi țin mintea în prezent când viteza cu care zboară poate întrece un supersonic. Zeci de mii de gânduri rulează în capul unui om într-o zi și nici măcar nu suntem conștineți de toate, aspect ce face treaba și mai dificilă. Să trăiești aici și acum este mult mai complicat decât pare atunci când citești. Când aplici și pui în practică începe o luptă de putere între minte și conștiință. O minte neantrenată câștigă întotdeauna.
Puterea prezentului cred că este cea mai însemnată carte în care în toate cele 262 de pagini autorul pledează pentru a trăi în prezent, în ce este acum și ce se întâmplă acum. Să mergem în trecut doar dacă este absolut necesar și pentru scurtă vreme, să ne lăsăm purtați de viitor doar pentru a planifica ceva și să revenim în acest moment. Mă iau exemplu pe mine, nici măcar nu mă raportez la întreaga rasă umană deși sunt convinsă că cei mai mulți dintre noi trăim după un tipar. Nu mai vorbesc de cât de mult trăiesc în trecut și câte scenarii diferite pentru o singură situație reușesc să creez, mă refer aici la cât de mult trăiesc în viitor. Mă gândesc deja la anii de pensie, la viața de atunci, la sănătatea mea viitoare, la finanțe, la educația copilului și la ce îi voi putea oferi pentru a mă asigura că în societate merge un om care o va spijini și nu unul care o va distruge. Mă gândesc și planific minivacanța de la sfârșitul săptămânii, apoi la cea care îi va urma, la sfârșitul de an, cum să mă împart de Crăciun. Merg mai departe pentru anul viitor, gânduri pentru următorii ani mai apropiați, pentru bătrânețe, întrebări mai mult sau mai puțin existențiale. Nu fac doar asta 24 de ore, însă de când sunt conștientă de gândurile mele mă surprind adesea că sunt hăt departe. Uneori îmi imaginez o viață frumoasă, alteori îmi imaginez scenarii apocaliptice pe principiul lui dar dacă…Și de prezent am uitat.
Faceți exercițiul de a vă analiza gândurile, unde trăiți cel mai mult, în trecut sau în viitor? Faceți exercițiul de a trăi acum, cât este de greu?
