Cât de mare este o salată mică?

Mă tot învârt într-un picior și mă tot gândesc dacă și cum să mai scriu texte cu aspect negativ. Dar parcă prea mă duc într-o bulă în care mă tot regăsesc ca apoi să mă sperie realitatea când dau jos ochelarii de cal.

Eu știu că sunt multe restaurante și cafenele, baruri și cum s-or mai numi care funcționează stas. Care pentru administratori sunt importante acele aspecte în care ei nu fac rabat de la curățenie, bun simț, responsabilitate.

Însă sunt și atât de mulți cei care sunt altfel. Unde pânzele de păianjen sunt clienți mai fideli decât clienții pe două picioare și unde interesul față de client scade pe măsură ce localul devine din ce în ce mai aglomerat.

După ce atât s-a plâns industria aceasta a ospitalității cum că autoritățile îi lasă pe drumuri, că pandemia îi lasă muritori de foame, mă așteptam să își dea real interesul în interacțiunea cu clientul.

După ce pe interneți atât de mulți oameni s-au plân de servicii, de interacțiune, de curățenie, de lipsa de respect, mă așteptam să găsesc la fața locului și altceva în afară de contra replică și scuze din on-line.

Am fost recent la un restaurant. În Sinaia. Am fost cu familia, m-am simțit bine indiferent de condițiile oferite. Aveam opțiunea de a ne ridica și a pleca. Am ales să rămânem, ospătarul a fost extrem de drăguț deși lipsurile erau multe. Am ales să mă simt bine și să nu mă las copleșită de aoleu pe ce am dat banii pentru că am mai fost acolo și cu alte ocazii și singurul pejudiciu adus, a fost către mine. Însă asta nu înseamnă că nu pot semnala ce se întâmplă acolo în industria extrem de afectată în ultimii ani și care totuși nu își schimbă metehnele.

Mă surprinde din ce în ce mai des ce înțeleg locarurile prin salată atunci când este inclusă în meniu, dar și atunci când este comandată separat. Care este conceptul salatei? Care este rostul ei? Nu mă aștept să primesc chiar un castron plin cu salată așa cum îmi place mie că deja devine un fel în sine, iar eu aici vorbesc de salata de însoțire a unui fel de mâncare. Însă categoric nu mă aștept nici ca atunci când cer o salată asortată de murături să alerg în castron după un vârf de morcov cât buricul degetului mic, completat cu o fâșie de gogoșar, trei rondele mici de castravete murat cât moneda de 1 ban și o unică felie de varză murată tăiată fășii frumos cât să salveze situația și să nu pară prea gol un castron prea mare pentru o salată atât de mică. Un produs ce a costat 10 lei și care cu tot cu apa și sarea și munca depuse pentru conservare ar duce la un cost de 2 lei cu indulgență.

La fel nu înțeleg nici de ce atunci când există în meniu salata deja inclusă la preparatul pe care îl doresc, primesc de fapt 2 jumătăți de felii. De când o salată de castraveți se transformă într-o singură felie de castravete și aia dată pe din două ca să aducă o completare, se numește tot salată?

Ori așteptările mele au crescut prea mult, ori unii caută să își numere profitul la final de program cu orice chip.

Nu zic eu că am dreptate, poate fix așa înseamnă salată în limbaj de local și nu știu eu. Dar, parcă tot aș vrea să știu ca să aleg să îmi mănânc salata acasă și să îmi satisfac pofta dacă altfel nu se poate.

Altfel, zona montană este frumoasă în orice anotimp.

Ca să îmi ajungă și să nu mai am motive să mă vaiet.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *