Schimbarea orei – un rău atât de necesar. Oare?

Stau turcește pe pat cu spatele sprijinit de o pernă și privesc pe geam. E mohorât și umed, din când în când mai aud câte o răpăială  de apă pe acoperișul casei. O ceață difuză învăluie atmosfera. Era bună ceața asta mai acu câteva zile când sculptam dovleci.

Ce surpinzătoare este natura! O ciocănitoare hotărâtă se agită-n sus și-n jos pe copacul din fața geamului. Cât admir pasărea sârguincioasă care-și face de lucru cu copacul bătrân, mai apare o ciocănitoare. Mă gândesc că e tare bolnav acel copac de două păsări își fac de lucuru cu el. Sau poate e doar preventiv ca să îl țină sănătos? Nu știu. Așa o fi și la oameni? Oare ce facem noi preventiv ne ține sănătatea în parametrii buni? Nici asta nu știu.

Îmi pun căștile să ascult ceva să îmi liniștesc mintea, însă renunț repede când aud iar ploaia pe acoperiș. Iubesc zgomotul acesta, muzica naturii. Aș sta așa nemișcată să tot aud cum picură sau cum răpăie apa, să văd cum se prelinge pe frunze ce se mai țin pe creangă printr-o membrană slăbită.

Astăzi sunt și eu învăluită în ceață cum sunt copacii de afară. Sunt confuză, dereglată, mă preling pe lângă mine. Dorm prost de vreo 2 nopți. Ori puțin și insuficient, ori mult și întrerupt.

Nu înțeleg schimbatul orei. Nu înțeleg nici când trecem la ora de vară, nici când trecem la ora de iarnă. Se schimbă ora pe ceas, uneori automat, alteori manual. Am ceasuri care au rămas cu ora veche, în alt timp, am ceas care ține pasul cu schimbarea. Numai eu nu mă mai adaptez. Mă sfărâm în bucățele până mă așez la loc în noul timp. Sunt obosită, fără energie, melancolică și debusolată.

La absolut fiecare trecere din aceasta în care timpul se dilată și se compactă simultan mă întreb retoric, ce naiba a fost în capul ăluia de a făcut această trecere?

Înainte să înceapă pandemia se hotărâseră că nu se mai schimbă nimic, că se decide o oră și aia e. A venit pandemia și treaba s-a suspendat. Până când?

 Sper că asta a fost ultima rotiță întoarsă.

gold and white analog watch
Photo by Tima Miroshnichenko on Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *