Timpul trece prea repede pentru că nu trăim în prezent

Tot zicem noi de ceva vreme cum că timpul zboară foarte repede. Că azi e luni, ai clipit și mâine este vineri. Că anul se duce mai rapid decât se duc colăceii din jurul burții. Că mai că nu-ți vine să mai închizi ochii pentru că nu știi în ce zi te mai trezești. Timpul și-a grăbit ritmul. Oare unde s-o grăbi așa tare?

După ce am ascultat destul de multe podcast-uri ale celor de la mind architect și am și citit ceva cărți pe subiectul minții, mi-am dat seama că timpul trece foarte greu când ești prezent. Și când trăiești în prezent. Noi trăim în mare parte în trecut și în viitor, mai deloc în prezent și atunci timpul zboară imediat. Pentru că așa este mintea construită, să meargă în trecut să caute probleme care au rămas nerezolvate și să încerce să găsească soluții.

 Ohoo de câte ori nu m-am trezit eu înapoi la acea discuție rămasă nelămurită încercând să îi dau alte nuanțe, să o duc în altă direcție. Și de câte ori nu m-am proiectat în viitor creând alte scenarii, creând așteptări, punând bazele dezamăgirii. Și trăind tot timpul între trecut și viitor nu am mai știut când a trecut clipa de acum, unde s-a dus. Unde se grăbește timpul ăsta? Pai acolo, ori în trecut, ori în viitor.

Mintea trebuie păzită. Ținută pe loc, aici. Ceea ce este teribil de dificil.

Eckhart Tolle spune că nu putem schimba nici trecutul, nici viitorul și atunci de ce să nu trăim în prezent. Viitorul poate fi influențat prin acțiunile din prezent, dar în trecut cu siguranță nu mai poți interveni.

 Și atunci de ce ne tot întoarcem la trecut?

Pentru că sunt acolo lucruri care ne dor, care ne râcâie, care au rămas nerezolvate. Care își cer dreptul să iasă la suprafață. Și putem face și așa. Putem merge în terapie, scurmăm în tot gunoiul, devenim pentru o vreme ne-oameni și sperăm că înțelegem trecutul ca să putem trăi în prezent. Sau putem să acceptăm că nu îl putem schimba, să îl acceptam cu tot ce ne-a adus fără să îl mai zgândărim și să trăim în prezent.

Cum este mai ușor?

Nici cum. Este dificil pe orice drum o apuci, însă varinta în care îți accepți pur și simplu trecutul este mai puțin dureroasă.

Paul Olteanu spune că mintea face toate aceste lucruri pentru că asta face ea de peste două sute cincizeci de milioane de ani, ne păzește și ne ține în viață, este scopul ei principal. Nu a înțeles că lumea modernă nu mai este atât de periculoasă ca în preistorie. De fapt asta nu este adevărat. Lumea modernă este periculoasă, dar nu ca în preistorie. Sunt șanse spre zero ca într-o metropolă să te atace leul, însă sunt șanse spre aproape sută la sută să te atace un virus. Mintea nu are când să iasă din starea de alertă. Doar ținând-o în prezent o mai lăsăm să se odihnească. Iar asta dragii și dragele mele este al naibii de dificil.

Să fiți prezenți!

man people woman art
Photo by Nadezhda Moryak on Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *