În așteptarea restricțiilor

Îmi vine acum să scriu o satiră, să mai fac muțin mișto, să mai râdem, să mai destind niște frunți….doar că nu îmi vine.

A ieșit aseară Președintele acestei țări și ne-a anunțat în linii mari ce au discutat o oră și jumătate în ședință cu fostul/demisul/actualul Prim-Ministru și restul Miniștrilor în aceeași situație dintr-un guvern existent-inexistent. Adică așa parcă e ca să nu fie.

Nu mai spun și eu că prin primăvară-început de vară toți dădeau pandemia dusă și cu bagajele făcute și ne asigurau că putem sta cu burta la soare înghesuiți ca sardinele, dar pe plajă și pe faleză, că au tot spus atâția.

Ceea ce nu prea înțeleg eu este de ce a anunțat niște măsuri care deja există. Aa sau o fi fost reamintire până vin restricțiile alea mari?

Pe lângă vacanța care începe de luni din data de 25 oct. și este pentru toți școlarii și durează două săptămâni, restul, cam erau. Masca era obligatorie peste tot și pentru toată lumea, la evenimente și cinematografe intrau doar cei cu certificate. Nimic nou. Aștept deciziile ălea mari.

Părerea mea, știți aia necerută, dar pe care eu o las aici oricum, ar trebui o carantină generală acum pentru toată lumea. Aia e, economie, ne-economie, până acum se pare că nu ne-a păsat prea tare de economie ca acum să ne amintim de ea. Și cu toată starea de urgență dacă ar fi să fie, dar nu cred că au atâta curaj aleșii noștri, nu cred că ar avea succes, poate doar dacă fiecare ușă de bloc ar fi păzită cu câte un tanc, altfel nu cred.

În starea de urgență trecută, la mine aici în fața blocului o adunătură de oameni beau alcool și stăteau la povești în absolut fiecare seară. Dacă ieși acum pe stradă masca este ceva extrem de opțional chiar dacă este aglomerat. În locurile de joacă nu ne pasă nici de alți adulți, nici de copii ai altora pentru că nu ne pasă nici de noi și nici de propriul copil. Așa văd eu lucrurile, dacă îți este greu să porți mască, nu îți pasă nici de mine, nici de tine. Nici de copilul tău, nici de al meu. Nu îți pasă.

Parcă mă văd că iau iar drumul munților de data următoare când mai întrebați de mine o să aflați că am învățat să vorbesc cu ursul. Fără să îmi dea o labă peste ochi.

Știți vorba aia cum că niciodată nu este prea târziu? Să sperăm că se aplică.

view of city street
Photo by IKRAM shaari on Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *