N-am gândit-o bine!

Nu pot să plec în concediu la începutul verii, nici la mijlocul verii, nici măcar în august. Pentru că nu pot. Este prea cald, prea aglomerat, prea scump de multe ori pentru că este vârf de sezon. În curând situația școlară mă va obliga totuși să iau în considerare și augustul sau cel mult începutul de septembrie. Până atunci însă eu visez la concediul acela din septembrie după jumătatea lui, chiar început de octombrie când este totul mai lejer, când oamenii nu se mai calcă în picioare de aglomerat ce este, când vremea este atât de plăcută și de acceptabilă peste tot.

Dar nu gândesc bine deloc. În vremea asta pandemică unde cuvântul de ordine este adaptabilitate eu visez tot la concediul ăla în care nu îmi ia foc părul de pe scalp de la gradele alea multe care sunt în termometru.

Am cunoștințe, prieteni care pleacă în concediu de cum a luat copilul vacanță. La început de vară deja au bateriile încărcate. Eu mereu trăiesc cu impresia că și le descarcă rapid în arșița lui iulie, dar poate greșesc eu.

Zilele acestea țările cu acces la plajă și de regulă cu hoarde de turiști care își doresc relaxare sunt greu încercate de incendii. Turcia, Grecia și Italia au incendii de vegetație. Nu în toate regiunile evident, însă oamenii de acolo au de ales între a pleca sau a risca dacă au această opțiune. Este atât de cald încât focul se extinde foarte repede. Nici țara noastră nu este scutită de astfel de incendii mai ales că la noi câmpurile, râpele și pământurile în general gem de gunoaie care se pot aprinde ușor când sunt peste 40 de grade.

Pe lângă toate acestea care și așa nu-s de neglijat, cică mai crește vertiginos mai ceva ca Făt-Frumos, varianta aceasta Delta a virusului care a venit peste noi și s-a gândit să nu mai plece. Nu mă sperie că oamenii își anulează concediile, că renunță la ceva ce au stabilit, și-au dorit, au plătit, mă deranjează că nici măcar nu am apucat să stabilesc ceva în ideea că eu tot visez la alte luni. Hai că anul ăsta am scăzut ștacheta la august, dar mai pe final, sper să apuc să și întreprind ceva. Important pentru mine este să nu se sperie iar oamenii aceștia care ne conducă și să nu închidă granițele că în rest mă descurc eu.

Nu este un text pesimist, dacă așa pare, este doar o constatare a faptului că a fi flexibil, adaptabil și uneori grăbit sunt versiuni mai bune decât aștept ce îmi este mie convenabil.

Atât de pe frontul lui aștept luna ideală ca să îmi fie bine.

selective focus photography of yellow school bus die cast
Photo by Nubia Navarro (nubikini) on Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *