Ba plouă, ba prea frig, ba prea cald, niciun anotimp nu mă mulțumește pe deplin.

Prin iunie, adică acum ceva mai bine de o lună eram murați bine de cât ne tot ploua. Era o umiditate insuportabilă, pe alocuri și frig de nu mai știam dacă vine vara sau vine iarna la loc.

Acum suntem în miezul verii și denumirea populară a lunii lui cuptor capătă sens din ce în ce mai mult. Uneori îmi mai imaginez cum era în cuptorul încins în care trebuia să intre Harap-Alb într-una dintre probele pe care le avea de trecut. Cineva a făurit un cuptor mare să încapă toată lumea și parcă ar merge un Gerilă care să sufle ceva ger să mai domolească acest cuptor fierbinte.

Cum e cu căldura excesivă? Exact cum e și cu frigul exagerat. Nu pot gândi, nu mă pot mișca, nu pot scrie, nu sunt eu. Sunt irascibilă. Adorm greu. Sunt obosită. Visez la răcoare în miez de caniculă și la căldură în gerurile iernii. Nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu iarna geroasă dacă nu este geroasă și în casă. Pe când vara, ei bine vara, cu greu o scot afară din casă.

N-am mers niciodată în luna iulie în concediu. Ăla mare la care tânjește toată lumea. Păi dacă peste tot pârjolește unde să mă duc eu? Mie îmi place să respir, nu să mă topesc mergând pe stradă.

Pe la începutul lunii am fost prin ținutul secuiesc și mă așteptam să fie mai răcoare, mai bine, mai respirabil. De unde că și acolo ajunsese noțiunea de caniculă. Abia în subteran a fost bine și respirabil și suportabil cum îmi place mie.

În ritmul acesta nu îmi dau seama dacă aerul devine din an în an mai irespirabil sau eu devin din ce în ce mai greu de mulțumit și mai irascibilă legat de temperaturi. Îmi amintesc că îmi plăcea căldura și îmi plcea vara, dar parcă acum câțiva ani nu simțeam totuși atât de mult disconfort ca acum.

Așa că probabil în următoarea perioadă voi scrie rar pentru că gândesc greu.

crop barefooted person walking on sandy beach
Photo by Jose Aragones on Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *