35 de motive!

Țââârrrr!

Off ceasul ăsta iar sună. Insistă și insistă așteptând să mă trezesc. Îl opresc trecând ușor degetul pe ecran cu gândul de a mai amâna puțin trezirea.

Ce zi o fi azi?

 Aud lipa, lipa pe parchet. Refuz să deschid ochii dar știu că în curând o mână mică și caldă mă va mângâia pe față. Nu înainte de a verifica dacă sunt în sufragerie în locul meu din canapea stând turcește cu laptopul în brațe. Până mă găsește, căci întotdeauna mă găsește oricât de întuneric ar fi între pereții casei noastre, mă întorc pe o parte și adulmec ușor cu ochii tot închiși mirosul în care mă învălui în fiecare noapte. Mă trag mai aproape și mă cuibăresc în scobitura gâtului său în timp ce o mână grea mă apropie mai bine. Mă simt atât de protejată în brațele lui.

Visarea mea se termină pentru că simt în spatele meu un corp mic ce se lipește de mine. Se mulează perfect pe toate curbele mele încercând parcă să îmi intre pe sub piele. Sărut brațul gol ce mă ținea sub protecție și mă întorc cu fața spre omul mic și energic pe care îl iau în brațe și îl sărut pe părul moale ce miroase a somn și a așternuturi curate. Mai țin câteva secunde ochii închiși, știu că ziua mea va începe imediat în forță.

Gata! Deschid ochii, mă ridic în fund în mijlocul patului, bat energic din palme pentru că…

…am 35 de motive să fiu fericită!

Am 35 de motive să râd!

Am 35 de motive să plâng!

Am 35 de motive să cânt!

Am 35 de motive să tac!

Am 35 de motive să iubesc!

….

Am 35 de motive să fiu iubită!

Ce zi o fi azi mă întrebam de dimineață, însă nu mi-a trebuit mult să mă lămuresc. Este ziua aceea în care este cald, soare, înghețată, apă rece de la frigider. Este o zi perfectă. Ar fi o zi perfectă și dacă ar fi final de decembrie și mi-ar îngheța fundul de frig la propriu. Ar fi o zi perfectă și dacă mi-ar crăpa capul de durere. Ar fi o zi perfectă și dacă ar fi o zi banală.

De unde atâta optimism mă întrebi. Nu-i optimism, eu nu-s un om optimist. Este pur și simplu evoluție.

Acum vreo 10 ani să fie, cineva mi-a spus că după 30 de ani viața este altfel, este mai bună, mai fără frici, mai cu siguranță. M-am uitat strâmb și am dat ochii peste cap. Mai bine pe naiba, zici că 30 de ani vine cu aur și nu cu bătrânețe. Adevărul este că pe măsură ce înaintezi în vârstă se schimbă perspectiva, iar acum când știm că maturizarea emoțională se realizează în jurul vârstei de 25 de ani, ne dăm seama și de ce după 30 este mai bine.

Am 35 de motive să nu îmi mai fie frică!

Închei seara în liniște. Aud deja greierii în iarbă. A fost un drum lung care a meritat fiecare vertebră strânsă în scaunul din mașină. Stau pe o terasă înconjurată cu flori, miroase a răcoare în plin iulie. Sorb puțin din vinul meu alb și sec extrem de rece. Îmi răcorește cerul gurii și lasă pe limba mea un buchet aspru de struguri și fructe uscate.

 Îl țin pe el de mână și mă joc cu degetul pe inelarul lui. Cândva inelarul acela era acoperit cu un cerc galben strălucitor. Acum este doar o urmă albă decolorată de soare. Într-o zi inelarul acela va fi…

…am 35 de motive să aștept și să sper!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *