Am citit: Divele controversate ale Bucureștilor – Dan Silviu Boerescu

V-am zis că mă voi întoarce la docu-dramele și miturile urbane evocate de Dan Silviu Boerescu în seria Secretele Bucureștilor. Și nici nu am de ce să nu mă întorc pentru că sunt cărți de vacanță, ușoare, dau impresia că te uiți în saloanele unor perioade istorice.

În cartea aceasta sunt prezentate poveștile a 11 femei care au făcut istorie și au rămas pe buzele multora inclusiv astăzi. Unele doar legende create din condei, altele mari personalități ale vremurilor lor. Toate aceste povești sunt dezbătute, desfăcute, evidențiate alături de o fărâmă de istorie altfel decât ce ne-a învățat școala.

Autorul începe seria povestirilor cu Măruca Cantacuzino, nora Nababului Cantacuzino care după moartea soțului său se căsătorește cu George Enescu. Nu este complicat să înțelegeți situația, gândiți-vă la Bianca Drăgușanu. Cam așa era și Măruca, o Bianca a altor vremuri. Drame, amantlâcuri, depresii, întoarceri, decizii. Greu ce să mai lungim vorba.

Unele povești au fost se pare reale, documentate, altele doar create și păstrate de istorie până în zilele noastre. Exemplu fiind chiar cunoscuta melodie Zaraza. Melodia a existat și mai este cântată și astăzi de către nostalgici, însă fata cu numele Zaraza nu a existat. Este un text preluat, tradus și personificat. La conservarea miturilor ne pricepem de minune.

Deși Regina Maria a fost păstrată în memoria colectivă ca fiind un personaj extrem de iubit, un fel de Prințesa Daiana a noastră, pe vremea ei Regina a fost mai umană decât ne-a lăsat istoria să vedem. Prinsă într-o căsnicie nefericită și-a căutat echilibrul în mai multe așternuturi care au lăsat în urma lor mai mulți copii recunoscuți totuși oficial de către soțul său, regele Ferdinand. Știți cum se spune, în grădina ta, îl crești. Dacă ne mutăm privirea totuși de pe gaura cheii găsim o Regina Maria devotată țării sale adoptive, infirmieră dedicată răniților de război, fără teamă de molimă, boală și cu tărie de caracter. Ei aici jos pălăria că eu am oroare și de gândaci, dar de un război.

Ca să rămânem în registrul regal, în carte se face referire și la Elena Lupescu, cea pentru care Regele Carol al II-lea a abdicat de la tronul României de două ori, ultima oară fiind chiar definitiv, lăsându-și drept urmaș unicul fiu, pe Regele Mihai. Ce a făcut-o specială pe Elena Lupescu? Poate simplul fapt că un rege a abdicat pentru a trăi o viață liniștită alături de ea. Un fel de Megan și Harry ai timpurilor lor. Dieferența constă în faptul că se pare Elena Lupescu era singura care reușea să îi aline priapismul Regelui Carol al II-lea.

Pe lângă cele enumerate deja, Dan Silviu Boerescu a mai adunat date și despre legenda Miței biciclista, pe numele ei real Maria Mihăescu, care a fost prima femeie pe bicicletă a urbei noastre numită și Capitală. Poreclă ce a făcut-o celebră păstrându-i intactă formularea până-n ziua de azi. Ori despre Cella Delavrancea, fiica scriitorulu Barbu Ștefănescu Delavrancea care se pare că era în tandrețuri cu Ion Luca Caragiale când acesta a tras cortina de tot, dar fericit.

Iar despre alte isotorisiri citiți în carte mai pe lung și mai pe larg decât am scris eu aici. Eu sunt fascinată de poveștile de dincolo de aparențe, de altfel de istorii și poate de altfel de istorie. Cert este că dincolo de fațada oficială, de ceea ce timpul a zugrăvit, toți suntem oameni. Unii au nevroze, alții depresii, alții pur și simplu nu pot rămâne în propriile așternuturi. Dacă acum o sută de ani divorțurile ar fi fost atât de banale și de comune pe cât sunt în prezent, sunt convinsă că despre multe căsătorii care au ajuns emblematice peste timpuri, nu am mai fi auzit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *