Nu fac patul!

I-am declarat patului război acum mulți ani și nu știu de ce, că doar nu mi-a făcut nimic, iar mie patul chiar îmi place. Mă simt confortabil la mine acasă, atât de confortabil că rar îmi vine să plec din ea.

Când eram eu mică și frații mei plecau la școală mie îmi revenea sarcina să așez toate paturile din casă. Aveam cinci ani când s-a stabilit că mă plictisesc acasă singură cât frații mei sunt la școală și că este un task potrivit să așez paturile tuturor. Așează pernele, strânge plapuma, pune cuvertura pe pat, așeaz-o. Seara strângeam cuverturile și le împătuream, le așezam frumos pe scaun, întindeam plapuma și ne culcam, dimineașa reluam ritualul de strânge, împachetează, așează.  După ce am mers și eu la școală funcția de așezare al patului i-a revenit fiecăruia după cum îi aparținea patul. În fiecare dimineață ne trezeam suficient de devreme pentru a așeza patul. Aveam voie să sărim peste această etapaă doar dacă se întâmpla să ne trezim târziu și să fim pe punctul de a întârzia la școală. Cee ce era inacceptabil. La școală nu se întârzie. Iar aceste scutiri de la așezarea patului au fost așa cam numărate pe degetele de la o mână în toți anii lungi de școală. Perfecționismul nu se naște singur.

Mai târziu când am împărțit patul și casa cu al meu partener, eu mă trezeam la ore insuportabil de matinale pentru a merge la serviciu iar el se întorcea pe partea cealaltă pentru a-și continua somnul de dimineață. Eu ajungeam prima acasă că așa-i când lucrezi la program fix. Și găseam în fiecare după-amiază patul neașezat. What? Cum așa? Păi când te ridici din pat îl și așezi. Cam ce era de așezat încă nu știu pentru că noi nu aveam absolut nimic cu care să acoperim patul, aveam doar pătura cu care ne înveleam. Ei pe aia trebuia să o așeze frumos la dungă. De ce? Să se vadă frumos. Pentru cine? Dacă vine cineva la noi acasă și găsește patul nefăcut? Și ce să caute acel cineva la noi acasă în dormitor?

Așa este, în dormitor nu ar trebui să intre nimeni din afara casei pentru că acolo este energia cuplului.

Rulam în aceste programe atât de greșite și eram atât de orbită de ele până am reușit să tai legăturile ce mă țineau strâns sufocată.

Eu nu spun aici nu vă mai așezați paturile când vouă vă face plăcere să aveți paturi la linie, perdele călcate, covoare neclintite. Eu spun aici despre mine că rulam niște programe care nu erau ale mele și pe care nu reușeam să le văd cu mintea mea. Eram prea în urmă și prea prinsă în ceva ce nu îmi aparținea.

Nu fac patul, nu pun nimic pe el că și așa nu am ce. În continuare doar așez pătura cu care ne învelim, dar și asta se întâmplă rar, foarte rar. În dormitor nu intră musafirii, nu au de ce, nu este cameră de vizitat, nu este muzeu, nu se plătește intrare.

Încă o luptă câștigată în războiul cu perfecționismul.

messy soft bed with pillows and blanket in daylight
Photo by Ksenia Chernaya on Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *