O sută de metri gânduri

Am auzit expresia o sută de metri gânduri într-o reclamă și mi-a rămas într-un colț al minții. Mi-a plăcut tare mult. Îmi place gândul, este cel cel care nu mă părăsește niciodată, chiar dacă de mai bine de patru ani intră frecvent în stare latentă.

Se întâmplă uneori să fiu atât de obosită încât să adorm devreme și să mă trezesc în creierii nopții. Și tot uneori se întâmplă să nu mai vină somnul. Este în regulă. Eu prietenă cu somnul nu am fost niciodată, nu fac o tragedie din asta, nu sunt în depresie dacă nu dorm și nu sunt furioasă dacă nu adorm la loc în vreo noapte. Pot gestiona oboseala, și pot recupera somnul. Dacă aș putea funcționa și exista și nu m-ar speria toți specialiștii care îmi spun că practic mori dacă nu dormi suficient, puține ore de somn nu m-ar deranja. În fond, noaptea este atât de liniște.

Când nu pot să readorm mă împrietensc cu gândurile. Vin peste mine, le primesc, le lasă să își facă de cap. Unele sunt optimiste, altele pozitive, vocea rațiunii este panicoasă, însă toate sunt ale mele și vin din mine. Am multe gânduri însă uneori nu le aud de la mult bruiaj și zumzet și zgomot. Uneori în timpul zilei nu aud nici gândul care îmi spune ia și pentru tine o sticlă cu apă când ieși afară. Sau cel care îmi spune mergi și fă pipi că îți explodează vezica. Da, se mai întâmplă și din astea, se cheamă grija pentru mine sub nivelul mării.

Când îmi dau gândurile pace sau le dau eu lor mai mult voit, vine imaginația să mă viziteze. Iubesc imaginația, mă poartă pe unde gândul nici nu știe. Cele mai bune texte ale mele sunt scrise noaptea. Nu, nu prea ați apucat să le citiți pe aici pentru că le uit până dimineața. Dacă somnul nu îmi este așa prieten, lenea îmi este în schimb tovarășă de nădejde. Nu mă abandonează nici măcar noaptea.

Până la urmă las să vină la mine și amintirile. Ele sunt măsura constantei în viața mea. Uneori vin amintirile frumoase, de prin vacanțe ori călătorii, de când eram mult mai tânără și mă tot minunez când au trecut anii atât de repede. Parcă am clipit și timpul a trecut. Alte amintiri nu sunt așa plăcute, unele mă înfurie, altele doar mă enervează, altele au menirea de a mă mai apostrofa puțin. Nu mă sperie amintirile indiferent de natura lor.

În general nu îmi este teamă să stau cu mine, nu mă apasă gândurile astfel încât să fug de liniște. Când este liniște situațiile sunt mai clare, lumea se desfășoară altfel, obiectivele sunt mai limpezi. Când este liniște nu sunt pe fugă și apuc să observ și că îmi sunt ochelarii murdari. Când este liniște apuc să văd lucruri prin jurul meu. Îmi place noaptea pentru că este liniște nu pentru că pot în sfârșit să dorm.

A fost de curând o noapte cu gânduri.

calm well dressed male standing near window at home
Photo by Anastasiya Vragova on Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *