Am citit: Inimă de cerneală – Cornelia Funke

Inimă de cerneală este o carte din categoria fantasy. Numai bună de citit undeva de pe la 14 ani, poate chiar și mai devreme dacă există cultură literară. Însă fiind fantasy poate fi citită la orice vârstă. S-a bucurat și de ecranizare în anul 2008 cu Brendan Fraser in rolul principal masculin.

Cartea are ca subiect central lumea cărților. Ei, cum e asta, să citești o carte despre alte cărți? Este interesant, vă spun eu. Pentru că în această carte, acele alte cărți sunt tratate cu grijă, cu respect, cu emoție, cu dorința de a le fi bine.

Cartea prezintă o lume plină de fantezie, sunt menționate zâne, praf zânesc, uriași, scuipători de foc și multe alte elemente fantasmagorice. Este o carte de vacanță, este relaxantă și te conduce într-o lume cu totul altfel.

Inimă de cerneală are de toate, are mister, anticipație, expectație. Are o relație tată-fiică  transpusă în pagini cu duioșie și încredere. Are aventura celor doi care ajung să trăiască pe pielea lor aventura din cărți înconjurați de personaje din cărți.

Personajul principal poate da viață personajelor din cărțile pe care le citește, atâta timp cât citește cu voce tare. Bine că această fantezie rămâne doar în carte, altfel ar fi plin de cobolzi și zâne pe aici prin împrejurimi.

Știți de fapt cum este cartea aceasta? Te atrage, te îmbie, te cheamă, te ține în suspans, îți cere să o citești.

Să ne înțelegem, nu este o carte pentru copii, este o carte fără vârstă, ce poate fi citită de oricine, este captivantă și acaparatoare.

În final las un citat din carte care mi-a schimbat puțin perspectiva asupra cărților pe care le iau în vacanță, mai ales că de ceva vreme tot insist asupra amintirilor pe care mi le creez:

„Dacă iei cu tine o carte la drum, zisese Mo, când i-o pusese pe prima în ladă, atunci se petrece ceva ciudat: cartea o să înceapă să-ți strângă amintirile. Mai târziu nu trebuie decât să o deschizi, și ai să fii acolo unde ai citit-o prima dată. Chiar de la primele cuvinte, se vor întoarce toate: imaginile, mirosurile, înghețata pe care ai mâncat-o citind… Crede-mă, cărțile sunt ca hârtia de muște. De nimic nu se prind amintirile atât de bine ca de paginile tipărite.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *