Frica de oală

Am avut de-a lungul timpului multe frici. Unele mai aberante ca altele. Nu am descoperit între timp elixirul vieții care mă scapă și de frici, dar la unele am înțeles până și eu cât de puerile sunt.

Așa se face că a fost o vreme în care mi-a fost frică de oală. Nu de gătit mă temeam eu, ci de oala sub presiune. Nu am idee ce scop malefic a avut cel care a inventat oala sub presiune, însă cu siguranță ceva, ceva i-a trecut prin cap de a gândit o oală care scoate atâta zgomot de ai impresia că pică o bombă atomică. Nu știu cum ar trebui să facă o bombă atomică, dar mă gândesc că ar trebui să aibă ceva zgomot de avertizare. Ei bine așa ar trebui să sune o bombă, fix ca oala sub presiune. Nu mi-a fost dat să aud dihanie mai zgomotoasă ca această oală.

Și ca să nu credeți că vă las neinformați, ori că vă pun la muncă grea în a căuta ce și cum despre oală că s-a găsit o nebună să scrie pe interneții glorificați ai patriei și să lase și treaba neterminată, vă spun că oala aceasta a fost inventată în 1679 de un francez pe numele lui Denis Papin. Însă populară a devenit în timpul celui de-al doilea război mondial când oamenii au realizat că ajută la economisirea de combustibil gătind în oala sub presiune. Iată că și partea de istorie fu satisfăcută.

Eu am primit cumva moștenire de la ai mei oala sub presiune și este un model vechi, nu ca cele noi electrice care au și funcții de multicooker. Veche domnule. Merge brici, dar are un zgomot de ridică părul pe ceafă. Sau încrețește după caz.

Câțiva ani nu m-am atins de oala asta. Știam ce zgomot infernal produce și îmi era pur și simplu frică de ea. Îmi era frică să o și închid pentru că dacă nu etanșa scotea un zgomot și mai puternic. Aveam mereu impresia că era pe punctul de a exploda.

De când a început diversificarea copilului și reorganizând alimentele care ne intrau în casă, am ajuns să gătesc cărnuri de țară și am realizat că nu pot pierde jumătate din zi ca să gătesc o ciorbă. Moment în care a intrat în scenă ea. Oala sub presiune. Și am luat-o din aproape în aproape cu pași mici. O perioadă am folosit-o doar când era soțul acasă. Dacă era să sărim în aer, măcar să fim toți de față. Dap, atitudine corectă. Apoi am luat poziție și am zis că nu mă face pe mine o oală, așa că doar îi punea capacul și putea să plece în treaba lui. Acum îi pun singură capacul, deși dacă este el prin preajmă încă prefer să mă lipsesc de treaba asta. Parcă tot am impresia că nu etanșează la fel de bine la mine. Frica pândește de după oală.

Este foarte utilă, reduce mult timpul de gătit. Chiar foatrte mult. Însă tot am impresia că mă poate omorî dacă își pune în gând.

Și asta dragii babei este una dintre fricile mele aberante, oala sub presiune. Tare mi-aș dori să citesc poveștile voastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *