Satul din cărțile de parenting nu există

Am citit în una din multele cărți care m-au ajutat pe mine să înțeleg într-o oarecare măsură cam ce înseamnă treaba aceasta cu parentingul, că are copilul nevoie de un sat întreg pentru a putea crește armonios din toate punctele de vedere. Lucru care era posibil acum 30-50 de ani, însă îmi păstrez dubiile mele legat de cât de sănătos și benefic era pentru copil, cel puțin în societatea autohtonă. Lucru care posibil să mai existe și în zolele noastre prin cine știe ce sate mai mult sau mai puțin izolate, dar cu comunitate restrânsă.

În Nouăsprezece cărți care m-au făcut să fiu mai bine eu cu mine găsești recomandări de cărți de parenting și de dezvoltare personală.

Altfel în orașele mari unde tindem spre individualizare, comunitatea nu prea există. Copilul crește mai mult în afara familiei decât în interiorul ei. Nu mă refer aici la perioada aceasta de pandemie unde părinții și copiii au stat împreună non stop, mă refer la o perioadă normală în care grădinițele și after school-urile funționează normal, chiar full option. Un copil din societatea modernă petrece foarte mult timp în afara comunității, în afara familiei și în interiorul sistemelor educative.

Un alt aspect pentru care nu mai poți asigura un sat unui copil este cel al migrației. Nu știu câte familii mai pot spune astăzi că nu au nici măcar o rudă plecată în străinătate. De unde interacțiune cu unchi și mătuși, dacă nu sunt în raza vizuală? Uneori și bunicii sunt tot în străinătate. Satul este scindat.

Satul este un concept de comunitate. Familia extinsă, unchi, mătuși, veri, bunici, dar și vecinii sau prietenii părinților sunt persoane de încredere care pot interacționa cu copilul astfel încât acesta să intre în contact cu mai multe caractere, comportamente, situații din care poate învăța aspecte pe care nu le poate prelua din familia restrânsă.

Tot cărțile acestea spun că bine ar fi ca cei din sat să îl invite pe copil pe rând la plimbare, să fie un exemplu pentru el. Un aspect foarte frumos, ideal chiar. Gândindu-mă la mine, îmi dau seama că eu nu pot fi un astfel de exemplu pentru copiii din familie. Când nu aveam copil, nu ieșeam cu ei la plimbare pentru că timpul meu era limitat oricum și nu știam să interacționez cu copiii mici. Acum ei au crescut, dar eu am copil care este lângă mine și cu mine non stop, așa că dacă prind un moment de răgaz nu îmi doresc să interacționez cu un alt copil, fie el și mai mare. Lucru care cred că este valabil și pentru ceilalți membri ai familiei care își doresc să facă lucruri de oameni mari cu oameni mari după multă vreme în care au fost mai mult părinți.

Când eram eu spre adolscență aveam o mătușă pe care o admiram. Era mereu aranjată, cu manichiura făcută, avea unghii lungi, lucru la care aspiram de altfel. Avea părul mereu aranjat, era vopsită și fuma rar câte o țigară subțire. O vedeam sofisticată, deși o vedeam rar și nu petreceam timp special împreună cum zice în cărți. Pentru că într-adevăr deși ar trebui să aleg din cărți doar ce mi se potrivește mie, am reușit și să pun multă presiune pe mine pentru a atinge un obiectiv care se încăpățâna să fie altfel. Sat nu există în societatea modernă, chiar dacă ne vorbesc frumos cărțile de parenting.

Dacă nu aveți sat, vă doresc măcar un cămin confortabil.

adult blur books close up
Photo by Pixabay on Pexels.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *