Ce s-a întâmplat?

Când eram mai tânără dădeam frecvent ochii peste cap când îi auzeam pe cei vârstnici câte planuri își făceau când urma să doarmă în altă parte decât în patul lor cel comod. Efectiv nu înțelegeam ce este așa mare problemă. Că nu pot dormi, că nu se odihnesc, că îi doare spatele, că e locul nou, că una că alta. Patul e pat oriunde ai fi.

Tot când eram mai tânără aș fi putut să dorm și pe bolovani. De altfel chiar s-a și întâmplat. Bine, nu am dormit eu efectiv, a dormit altcineva și eu am stat suport de drag pe aceeași bolovani ore întregi. Însă am dormit în fel de fel de paturi care mai confortabile, care nu, în cușetă de tren, în foste paturi de spital metalice și pe tot felul de canapele. Nimic nu mă deranja, puteam dormi și în picioare când mă ajungea oboseala de după distracție. De fapt oboseala nu mă prea ajungea pe mine, dar mai dormeam ca să nu cedez și să ajung să Doamne-ferește dorm prea mult.

Între timp am îmbătrânit și eu sau mi-a ajuns comoditatea la oase că se pare că nu mai pot dormi oricum și nici oriunde. Mă doare spatele, mă trezesc înțepenită, nu îmi place să fie prea rigid locul în care îmi așez oasele. Exact, fițe de om bătrân.

Recent am experimentat dormitul într-o canapea în care am mai dormit în urmă cu ceva ani și care nu mă deranja atât de tare pe cât m-a deranjat acum. M-am trezit de mai multe ori peste noapte, de dimineață a durat ceva să îmi pun toate oasele în mișcare și nici nu eram sigură dacă sunt odihnită sau nu.

Ce s-a întâmplat? Când s-a întâmplat? Când am devenit bătrână și comodă? Când a plecat dorința de aventură nocturnă cu drum de așternut străin? Este necesar să iau măsuri. Parcă prevăd că achiziționez un cort doar de dragul de a experimenta senzații noi de dormit. Hmm ce bine ar fi dacă ar încăpea în cort și patul meu…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *