Vine vine primăvara, se așterne carantina-n toată țara…

Ei, exagerez de amorul artei. Nu vine nicio carantină și niciun blocaj total. Sper, chiar sper să fim mai bine și nu mai rău.

Doar că soțul revenind de pe meleaguri străine și neavând test pozitiv în ultimele trei luni, este nevoit să se carantineze cu tot cu testul lui negativ. Iar cum eu sunt simpatică de fel, nu puteam să îl lăsăm singur și îl însoțim în următoarele zece zile de carantinare. Nu-i așa că sunt minunată? Încă zece zile închiși, izolați, ferecați în timp și spațiu. Azi sunt pe poezie.

Am ales să mă rup de realitate de bună voie și nesilită de nimeni. Sper doar să nu se rupă și realitatea de mine. Acum va fi oricum mai bine față de carantinarea de data trecută pentru că acum sunt complet sănătoasă. Și faptul că nu ne-am izolat în apartament face carantinarea mult mai suportabilă.

În vacanța de Crăciun îmi propusesem să citesc multe cărți de care nu aveam timp, cumva să recuperez și să am un boom de cărți pe care îmi doream să le bifez ca citite. Pandemia asta și boala pe care am pescuit-o cumva mi-au dus planurile la punct. Doar cu punct. Acum am alt plan de cărți, altă idee, altfel de abordare din perspectivă de începuturi de lume. Las mai jos poza cu cărțile cu care am început documentația personală.

În altă ordine prestabilită, poate soțul va fi convins să povestească în scris și experiența de la întoarcere în habitatul autohton. Poate. Rămâneți în zonă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *